Dosarul

“DAAC-Hermes” vs Ziarul “Timpul”,

sau businessul si puterea impotriva presei de investigatii

 

***

 

Preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin a participat la festivitatea de transmitere a tehnicii auto performante

în folosinţa administraţiilor raionale

MOLDPRESS, 30 decembrie 2003

Şeful statului a menţionat în cadrul ceremoniei că în anul viitor administraţiile raionale, în strîns contact cu autorităţile fiecărei localităţi în parte, vor trebui să dea dovadă de abnegaţie şi perseverenţă în soluţionarea celor mai stringente probleme ale teritoriilor.

Menţionînd unele succese obţinute după reorganizarea teritorial- administrativă din acest an, Vladimir Voronin a specificat că anul viitor trebuie să devină unul de cotitură în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor din teritorii.

La festivitate au participat de asemenea Prim-ministrul Vasile Tarlev, preşedinţii raioanelor, conducerea S.A. «Daac-Hermes», distribuitor oficial al Companiei «Skoda» ş.a.

 

Районной администрации - современную автотехнику

                                                                    Независимая Молдова, № 338,  31 декабря 2003

    Президент Владимир Воронин принял участие в торжественной церемонии передачи современной автотехники в пользование районным администрациям, передает МОЛДПРЕС с ссылкой на правительственную пресс-службу. Как отметил глава государства, в наступающем году районные администрации в тесном взаимодействии с властями каждого населенного пункта должны будут проявить самоотверженность и упорство в решении самых неотложных проблем. Отметив некоторые успехи, которых удалось добиться после административно-территориальной реформы, проведенной в этом году, Владимир Воронин заметил, что 2004 год должен стать поворотным в улучшении условий жизни населения на местах. В торжественной церемонии приняли участие премьер Василе Тарлев, председатели районов, руководство АО "Даак-Гермес" - официального дистрибьютора компании "Шкода".

 

 

 

 

Luxul în ţara sărăciei

Alina Anghel,

TIMPUL, nr.110, 16 ianuarie 2004

 

Comuniştii au apropiat Puterea de popor: i-au cumpărat nomenclaturii raionale maşini luxoase în sumă de peste 1.000.000 de euro

 Actuala guvernare a mai muşcat încă o dată, ca un rechin flămând, din austerul nostru buget de stat. La începutul lui decembrie trecut, executivul a cumpărat - fiţi atenţi! - 42 de automobile, clasa lux şi din cele mai noi, Skoda Octavia Collection! Maşini "mişto", toate sidefate, de culoare metalică. "Muşcătura" constituie peste 1.000.000 euro (circa 17 milioane de lei). Afacerea e acoperită de o linişte mormântală. Guvernul n-a dat socoteală nimănui pentru această achiziţie şi n-a publicat hotărârea respectivă în "Monitorul Oficial". Probabil, ca să nu le strice inima pensionarilor şi bugetarilor...

Autoturismele au fost repartizate celor 32 de preşedinţi de raioane şi zece şefi ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat (foştii prefecţi judeţeni). Maşinile cu care se deplasau până acum aceştia au fost pasate, ca şi drapelul transmisibil din perioada sovietică, adjuncţilor lor.

... De fapt, subiectul cu cele 42 de automobile Skoda Octavia musteşte de dedesubturi electorale şi de legături personale între cumpărător - Puterea comunistă (Cancelaria de Stat) - şi vânzător - Compania moldovenească "Daac-Hermes". Deoarece ecuaţia e cu mai multe necunoscute, haideţi să vorbim doar despre ceea ce se vede la suprafaţă.

Amintim că acum aproape doi ani, Cancelaria de Stat, în persoana directorului Pantelei Tâltu, bineînţeles, cu acordul lui Vasile Tarlev şi al lui Vladimir Voronin, a mai cumpărat de la "Daac-Hermes" 23 de automobile Skoda, doar că de marca Superb. Preţul unui astfel de automobil fiind de 25.000 euro, întreaga afacere a costat bugetul 575.000 euro. Atunci, numai după ce s-a aflat din presă, oficialii comunişti au fost nevoiţi să recunoască, doar cu jumătate de gură, că s-a făcut cumpărătura. Ca rezultat, astăzi, cu aceste Skoda Superb circulă oricine pofteşte: tot cabinetul de miniştri, preşedinţii de judecătorii, cel al Curţii de Conturi ş.a.m.d. Între timp, Tâltu a mai cumpărat nouă Mercedes-uri din România a câte 70.000 dolari bucata, presupunându-se că nici el n-a rămas păgubaş de pe urma celor 630.000 dolari, costul întregului lot.

Rememorând astfel faptele "isteţe" ale Puterii de azi, ajungem şi la evenimente ceva mai proaspete. Nu mai departe decât pe 30 decembrie, potrivit Serviciului de presă al preşedintelui, Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev au participat la festivitatea de transmitere a tehnicii auto performante, procurate de la "Daac-Hermes" - distribuitor oficial al companiei "Skoda" -, în folosinţa administraţiilor raionale. Voronin a spus că, în anul 2004, administraţiile raionale, în strâns contact cu autorităţile fiecărei localităţi în parte, vor trebui să dea dovadă de abnegaţie şi de perseverenţă în soluţionarea celor mai stringente probleme ale teritoriilor. "Anul viitor, trebuie să devină unul de cotitură în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor din teritorii", susţine preşedintele. În ştirea oficială, scrisă în tradiţionalul stil "reniţian", se tace mâlc despre numărul maşinilor şi despre preţul lor.

Alta e întrebarea: ce a avut în vedere preşedintele "prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a oamenilor din teritorii" şi pe care dintre ei i-a avut în vedere? După cum consideră Veaceslav Untilă, copreşedintele Alianţei "Moldova noastră", trecerea la raioane s-a făcut cu scopul obţinerii unui avantaj în plus pentru viitoarea campanie electorală. "Procurarea automobilelor pentru cinovnici s-a făcut pentru a asigura deplasarea "liderilor proletari" în teritoriu, ca aceştia să-şi poată desfăşura activitatea propagandistică".

Nu zicem că nu-i aşa, dacă ne gândim că din cei 32 de preşedinţi de raioane, 31 sunt comunişti, preşedintele R. Moldova tot cu carnet de comunist fiind. Iar anul în care am intrat e unul (pre)electoral. Pentru cine credeţi că vor face agitaţie cei 31 de preşedinţi de raioane, care se vor lăfăi în automobile de lux cumpărate pe banii noştri?

Ei, dar aceste deducţiuni sunt la mintea cocoşului. Mai interesantă e relaţia dintre Puterea comunistă de azi şi compania "Daac-Hermes", mai ales că nu e pentru prima dată când actuala guvernare cumpără de acolo loturi întregi de automobile. De altfel, scrisoarea de intenţie de a procura cele 42 de maşini a fost expediată de Cancelaria de Stat la sfârşitul lunii noiembrie, iar acordul de vânzare/cumpărare a fost încheiat la începutul lui decembrie trecut, fiind semnat, probabil, de P.Tâltu, evident cu acordul lui Tarlev şi al lui Voronin.

Gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate din Chişinău afirmă că în momentul accederii comuniştilor la guvernare, Vladimir Voronin a vrut să "taie" nodul gordian al fondului de investiţii "Daac-Hermes", înfiinţat în baza bonurilor de investiţii, adică să-l ia la bani mărunţi. Ca acest lucru să nu se întâmple, se zice că cineva i-a plătit altcuiva 500 de mii de dolari. Sunt simple speculaţii şi învinuiri nefondate - nu se ştie. Realitatea e că astăzi, "Daac-Hermes" şi distribuitorul său "Skoda" sunt bine mersi, prosperă şi vând Cancelariei de Stat loturi uriaşe de automobile de lux, spre ciuda concurenţilor.

Adevărat e şi altceva. Chiar dacă admitem că preşedinţii de raioane aveau nevoie de maşini, de ce nu s-au cumpărat nişte "Jiguli", care costă între 3-4 mii de dolari şi a căror exploatare şi reparaţie e foarte ieftină? În caz de defecţiune totală, se poate procura o altă maşină. A se compara diferenţa de cost: un automobil Skoda Octavia costă, oficial, până la 18.000 de euro (circa 300.000 lei). Acest lucru ni l-a confirmat directorul salonului "Skoda", Petru Iuraş. În context, Untilă susţine că şi aici există o încurcătură. "Din câte ştiu, pe la guvern se zice că o Skoda Octavia s-a procurat la preţul de 25.000 euro (400.000 lei), în timp ce costul unui asemenea autoturism, se ştie, nu depăşeşte 18.000 euro (circa 300.000 lei). Rezultă că pentru procurarea celor 42 de maşini de lux s-au cheltuit peste 1.000.000 de euro (aproximativ 17 mln. lei , din care circa 5 mln. lei au ajuns în buzunarul celor implicaţi în afacere). În condiţiile unei adânci crize economice, cumpărarea acestor automobile înseamnă sfidarea cetăţeanului de rând, dar şi faptul că o parte din aceşti bani vor fi folosiţi în campania electorală a comuniştilor. Astfel apropie comuniştii Puterea de popor”, este de părere Untilă.

După cum vedeţi, subiectul, într-adevăr, e cam finuţ. Altfel, cum să înţelegem că însuşi preşedintele R. Moldova, garantul Constituţiei, n-a urmărit dacă a fost publicată sau nu în "Monitorul Oficial" hotărârea de achiziţionare a celor 42 de automobile, nu s-a interesat de unde s-au luat banii necesari: din Bugetul de stat sau din Fondul de rezervă. Tocmai preşedintele Voronin şi premierul Tarlev au făcut intransparentă şi frauduloasă afacerea cu cele 42 de Skoda, odată ce orice cheltuieli bugetare trebuie anunţate. Bineînţeles, e un caz evident de corupţie în organele supreme de stat, dar cine-i va pedepsi pe vinovaţi?!

Cu atâta ne mai putem consola - cu dreapta judecată a Celui de Sus, în cazul în care, şi la următoarele alegeri, judecata celor de jos iarăşi nu va fi dreaptă...

 

O companie de la Chisinau pretinde unui ziar despagubiri in valoare de doua milioane de dolari

BASA-PRESS, 9 februarie 2004

Compania "DAAC-Hermes" a actionat in instanta redactia ziarului "Timpul", de la care pretinde despagubiri in valoare de aproape 2 milioane USD, in calitate de reparatii pentru prejudiciul material si moral ce i-ar fi fost adus prin publicarea, pe 16 ianuarie, a unei investigatii cu privire la o tranzactie cu 42 de autoturisme Skoda Octavia, destinate presedintilor raioanelor si sefilor oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

Jurnalistii de la "Timpul" au comunicat luni pentru BASA-press ca au fost luati prin surprindere vineri, in jurul orei 11.00, cand un executor judecatoresc, insotit de juristul companiei "DAAC-Hermes", Oleg Macari, a incercat sa puna sub sechestru bunurile redactiei, fiind impiedicat, insa, printr-o actiune organizata spontan de angajatii ziarului, sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Abia peste o ora, redactia a primit, prin posta, citatia oficiala, prin care era instiintata despre procesul intentat de "DAAC-Hermes", au precizat ziaristii de la "Timpul".

Directorul ziarului "Timpul", Constantin Tanase, a calificat aceste actiuni drept o comanda politica evidenta, "executata in regim de secretomanie si operativitate". Ca dovada, in opinia lui Tanase, poate servi suma astronomica, exorbitanta in conditiile Republicii Moldova, fiind vorba de 500 mii USD si 20 milioane lei. "Dupa suspendarea licentelor posturilor municipale de radio si televiziune, "Antena C" si "EuroTV Chisinau" si dupa numeroase intimidari ale presei independente, a venit si randul saptamanalului "Timpul", care, chiar de la data aparitiei, s-a aflat in opozitie cu actuala putere", a subliniat Tanase.

Solicitat de BASA-press, juristul companiei "DAAC-Hermes", Oleg Macari, a refuzat sa ofere orice detalii sau sa faca orice comentarii pe marginea acestui caz, invocand prevederile regulamentului intern de activitate al companiei.

La randul lor, functionari de la Directia de Executare a Deciziilor Judecatoresti pe langa Ministerul Justitiei au declarat pentru BASA-press ca executorul judecatoresc si-a exercitat functiunea si a actionat in stricta conformitate cu legislatia, fiind in posesia unui titlu executoriu, emis de Judecatoria sectorului Buiucani. Reclamantii au dreptul sa ceara aplicarea sechestrului pana la data la care instanta va exemina cazul in fond, au precizat sursele citate, subliniind ca redactia poate fi acuzata pentru ca s-a impotrivit executarii mandatului judecatoresc.

 

HOLDINGUL «DAAC HERMES» A CERUT PRIN INTERMEDIUL INSTANTEI DE JUDECATA ZIARULUI "TIMPUL" SA-I PLATEASCA DESPAGUBIRI DE $1,5 MLN.

INFOTAG, 12 februarie 2004

Holdingul DAAC Hermes, cel mai mare din Republica Moldova, a revendicat ziarului "Timpul" sa-i plateasca despagubiri de peste $1,5 mln.

Vasile Chirtoca, presedintele holdingului, a afirmat, intr-o convorbire cu reporterul INFOTAG, ca cetatenii Moldovei edifica o societate in care nimanui nu trebuie sa i se permita orice, deoarece fiecare membru al unei astfel de societati este obligat sa raspunda, potrivit legii, pentru faptele sale. "Grupul nostru de companii are 127 de mii de actionari, carora informatiile mincinoase si murdare publicate in gazeta le-au adus prejudicii nefondate si neargumentate prin nimic", a afirmat Chirtoca.

El a calificat faptele citate de ziarul "Timpul" din 16 ianuarie legate de vinderea de catre holdingul DAAC Hеrmes catre Cancelaria de stat a peste 40 de autoturisme "Skoda Octavia" drept "un fals" si "o minciuna". "Eu am avut anterior o intrevedere cu colectivul redactiei. Sint acolo oameni destepti, priceputi. Insa m-a surprins atitudinea negativa a celor mai multi jurnalisti fata de business. Sint ingrijorat de faptul ce opinie formeaza societatii mijloacele de informare in masa care vorbesc si scriu doar despre ce este rau, prefacindu-se ca nu vad lucrurile bune pe care le fac multi in aceasta tara", a afirmat Chirtoca. El a comunicat ca intreprinderile care fac parte din holdingul pe care il conduce coopereaza cu firme straine, care fac parte din lista celor 500 de cele mai mari companii din lume. "De aceea, noua nu ne este indiferent ce se scrie sau se vorbeste despre DAAC Hermes. Toate acestea au un impact direct asupra imaginii si reputatiei holdingului", a spus presedintele.

Chirtoca spune ca la determinarea sumei actiunii juristii au pornit de la cifra de afaceri a companiilor care fac parte din holdingul DAAC Hermes, de la reputatie, iar principalul, de la eventualul beneficiu ratat, care va avea asupra holdingului un impact o anumita perioada de timp.

"Concomitent, in timp, ce rezolvam problme importante, din punctul nostru de vedere, pentru economia Moldovei: cumparam actiuni (holdingul a fost primul dintre fondurile de investitii care a satisfacut dorinta actionarilor care s-au aratat interesati sa-si vinda actiunile si a inceput sa le cumpere - I), cream noi locuri de munca, depunem toate eforturile pentru a atrage la intreprinderi investitii straine, sintem bevoiti sa distragem forte si vreme pentru a dezminti minciuni si dezinformarea", a afirmat Vasile Chirtoca. El considera ca incidentul cu ziarul "Timpul" ar trebui sa determine mijloacele de informare din Moldova sa fie atente nu atit la suma despagubirii revendicate prin actiunea intentata de holdingul DAAC Hermes impotriva gazetei, cit la raspunderea ziaristilor pentru ceea ce scriu si spun.

Sorina Stefirta, redactor-sef adjunct al ziarului "Timpul", a relevat pentru agentia INFOTAG ca redactia nu califica actiunea intentata de DAAC Hermes altfel decit "o comanda politica - de a se rafui cu gazeta indezirabila".
"In prezent, ne pregatim de prima infatisare in instanta de judecata, fixata pentru 18 februarie. Ne uluieste suma astronomica revendicata prin actiunea in justitie, fara precedent in Moldova", a spus Sorina Stefirta.
Fiind solicitata de reporterul INFOTAG sa dezvaluie suma la care ar putea fi evaluata gazeta "Timpul", Sorina Stefirta a raspuns ca redactia nu detine nici macar a zecea parte din suma indicata in actiunea in justitie.
"Insa cit priveste potentialul nostru intelectual, el este evaluat la $10 mln.", a conchis Sorina Stefirta.

 

Unde vi-e reputaţia, domnilor milionari?

Compania "Daac-Hermes" a pus la cale lichidarea săptămânalului TIMPUL

Constantin Tănase

TIMPUL, 13 FEBRUARIE 2004, NR.114

Vineri, 6 februarie, ziariştii de la TIMPUL s-au putut convinge pe viu cât valorează în ţara noastră libertatea de expresie, garantată de Constituţie!

Aşadar, vineri dimineaţă, îşi face apariţia în sediul redac-ţiei reprezentantul Judecătoriei sectorului Buiucani, cu acte în regulă la mână, pentru a aplica sechestru asupra bunurilor materiale şi a contului bancar ale redacţiei. Portărelul Vera Rotaru era "asistată" de juristul Companiei "Daac-Hermes", Oleg Macari. Luaţi prin surprindere şi neînţelegând ce se întâmplă, ziariştii care se aflau în acel moment în redacţie au cerut explicaţii. Lor li s-a explicat că TIMPUL este acţionat în judecată de către Compania "Daac-Hermes" pentru articolul "Luxul în ţara sărăciei", din 16 ianuarie a.c. şi, conform deciziei Judecătoriei sectorului Buiucani din 23 ianuarie, bunurile materiale şi contul bancar ale redacţiei urmează a fi puse sub sechestru (mai popular, arestate). Redacţia nu ştia despre aceasta, citaţia de chemare în judecată fiind adusă abia după venirea "sechestratorilor".

Potrivit cererii de acţionare în judecată, Compania "Daac-Hermes" consideră că prin articolul "Luxul în ţara sărăciei" i s-a prejudiciat reputaţia profesională şi pretinde o despăgubire în mărime de 20 milioane lei şi 500 mii (jumătate de milion!) de dolari.

Justiţia justiţiei

E "straniu" faptul ca acest dosar "delicat" a fost examinat de un judecător (Silvia Gârbu) proaspăt numit în funcţie (în data de 19.09.2003). Din câte am auzit, dosarele în care e implicată mass media sunt repartizate judecătorilor mai experimentaţi. Oare să nu înţeleagă distinsa doamnă magistrat că sechestrarea bunurilor şi a contului bancar ale publicaţiei înseamnă, de facto, suspendarea activităţii financiare a redacţiei, adică imposibilitatea de a face transferuri, de a plăti tipografia etc? Dar unde-i prezumţia nevinovăţiei? Avem de-a face cu un caz fără precedent, cu o premieră absolută a justiţiei moldovene: nu cunoaştem până astăzi nici un caz când se aplică sechestru unei publicaţii înainte de pronunţarea sentinţei de judecată. De ce atâta grabă, ne întrebăm? De ce redacţia nu este lăsată să activeze până la pronunţarea sentinţei? Dacă judecata ne dă dreptate nouă, nu Companiei "Daac-Hermes"? De ce trebuie să sufere acele aproape 20 de mii de cititori, o bună parte din ei abonaţi, care ne-au plătit bani în avans şi cărora noi suntem obligaţi să le livrăm ziarul?

Acţiunea de punere sub sechestru ar mai avea vreo justificare în cazul unor întreprinderi suspectate de fraude şi crime economice care, până la pronunţarea sentinţei, ar putea înstrăina averea, dar unde şi de ce ar fugi redacţia cu câteva computere şi câteva scaune, şi acelea închiriate?

Sumele uriaşe (în ce ţară te afli, doamnă Companie "Daac-Hermes", de operezi cu asemenea sume!?) - 20 milioane de lei şi 500 mii de dolari! - ne dau temeiul să credem că nu aceasta se urmăreşte, ci altceva, şi anume, falimentarea ziarului. Avem de-a face cu o acţiune bine orchestrată de intimidare a presei, de paralizare a curajului ziariştilor de a mai scrie despre cei cu muşchii tari. Cei care au pus la cale această acţiune, pentru a nu putea fi acuzaţi că atacă libertatea de exprimare pe motive politice, au mers pe "varianta economică". Acţiunea aminteşte de "modelul rusesc" - la fel au fost lichidate posturile NTV şi TV6 din Rusia. Dacă în cazul mass media municipale ("Antena C" şi "Euro TV Chişinău") s-au găsit nişte chichiţe juridice pentru a li se închide gura, pentru TIMPUL s-a ales "varianta economică". Suntem siguri că acţiunile de acest gen împotriva presei independente vor continua, mâine victimă devenind o altă instituţie media. Regretăm şi suntem chiar nedumeriţi că încă nu toţi colegii noştri au conştientizat acest pericol.

"Reputaţia profesională" a milionarilor

În articolul "Luxul în ţara sărăciei" este vorba despre o tranzacţie: guvernul a cumpărat de la Compania "Daac-Hermes" 42 de automobile de lux Skoda pentru noua nomenclatură raională. Deoarece e vorba despre o tranzacţie făcută pe bani publici, adică pe banii noştri, ai contribuabililor, noi am formulat un şir de rezerve şi nedumeriri vizavi de respectiva tranzacţie: de ce s-au cumpărat automobile atât de scumpe, în condiţiile crizei economice pe care o traversează ţara; de ce decizia despre această achiziţie nu a fost publicată în "Monitorul Oficial"; din ce fonduri au fost luaţi aceşti bani ş.a.m.d.? În condiţiile cu totul anormale în care activează presa, când ziariştii nu au acces la informaţia de interes public, deoarece nici structurile statului, nici agenţii economici nu respectă Legea privind accesul la informaţie, în acest articol noi mai mult am formulat întrebări, decât acuzaţii. De ce nu a reacţionat guvernul, Cancelaria de Stat, în frunte cu P. Tâltu? Pentru că persoanele publice sunt mai vulnerabile când devin eroi ai scandalurilor de presă...

Compania "Daac-Hermes" ne acuză că i-am fi prejudiciat reputaţia profesională - şi nu numai a conducerii ei, ci şi a acţionarilor! Aici intrăm într-o zonă cu adevărat delicată şi explozivă. Care acţionari, doamnă "Daac-Hermes"? Daţi-ne şi nouă numele acţionarilor a căror onoare am fi lezat-o. Dorim şi noi să ştim câţi acţionari aveţi, ce dividende primesc - informaţia e de interes public şi sunteţi obligaţi să ne-o puneţi la dispoziţie conform Legii accesului la informaţie!

Există câteva întrebări "sensibile" de ordin mai general pe care aş dori să le adresez unei părţi anume a "businessului moldovenesc": de unde au apărut peste noapte unii milionarii de-ai noştri?; de ce în urma jafului naţional, numit "privatizare", unii au făcut milioane pe bonurile patrimoniale?; de ce oamenii care au muncit o viaţă au fost amăgiţi şi, pe bonurile lor, onorabilele fonduri de investiţii au născut milionari într-o ţară atât de săracă?; de ce preşedintele Voronin, care a promis acum trei ani că, dacă vine la putere, se lămureşte cu "prihvatizarea", acum nici nu mai pomeneşte de aşa ceva, ba dimpotrivă, e în relaţii foarte bune cu "prihvatizatorii" de ieri?

Societatea este în drept să-i întrebe pe unii care astăzi învârt milioane: De unde v-aţi luat, domnilor milionari? De unde aţi avut bani să porniţi afaceri de milioane? Aţi muncit ani de zile la minele de aur din sudul pârjolit al Moldovei? Aţi crescut castraveţi şi roşii în Antarctida? Oare nu cumva milioanele voastre provin din sudoarea unei populaţii amărâte pe care voi, fiind mai jmecheri, aţi amăgit-o, dându-le oamenlor, apoi luându-le bonurile patrimoniale? Pe cât este de moral luxul vostru într-o ţară atât de săracă? Parcă nu se ştie că nu toţi aţi pornit de la zero, de la o taburetă? Mulţi v-aţi trezit "bizdesmeni" în urma "prihvatizării" patrimoniului creat de părinţii noştri. Şi acum, pe banii celor jefuiţi, încercaţi să închideţi gura presei pentru ca nu cumva aceasta să vă lezeze reputaţia profesională? Dar care-i, unde-i reputaţia voastră? Câte întreprinderi aţi relansat? Câte locuri de muncă aţi creat? De ce sunteţi atât de vulnerabili în faţa Puterii? Voi, domnilor milionari, aţi servit (mituit) toate guvernările, aţi pompat milioane în partidele de care aţi avut nevoie, iar acum aţi intrat în slujba Partidului Comunist. (Oare nu din această cauză sunteţi lăsaţi în pace, spre deosebire de acei oameni de afaceri care, nedorind să "colaboreze" cu Puterea, sunt hărţuiţi în permanenţă?)

...Karl Marx scria ceva de genul acesta: nu există crimă la care nu ar recurge capitalul pentru a obţine un profit de 300%. În acest sens, "capitalul" moldovenesc nu este o excepţie. Din considerentele expuse mai sus, cei care au pus laba pe averea poporului, transformând-o în valută forte depusă în conturi în străinătate şi în vile luxoase, ar fi mai bine să nu atingă subiectul "reputaţiei profesionale". Mai mulţi bani poţi face mergând la o saună cu un înalt funcţionar de la guvern, decât cu reputaţia profesională pusă în cui... Nu mă interesează mişmaşurile milionarilor moldoveni atâta timp cât nu sunt făcute din banii publici. Ei între ei pot să vândă măcar şi mercedesuri cu volane din aur şi cu WC-uri încorporate, dar să nu fie din banii publici, adică ai noştri. Când e vorba de banii publici însă, presa e obligată să muşte, chiar cu riscul de o primi peste gură!

"Reputaţia profesională" a funcţionarilor

La cel mai înalt nivel se recunoaşte că avem o economie criminalizată, că (pauză) corupţia a atacat ca un cancer aparatul de stat. Toţi ştiu, inclusiv organele de drept, că în cazul tranzacţiilor comerciale se dă mită şi se încasează nişte comisioane grase. De multe ori, aceste comisioane sunt încasate de funcţionarii publici de rang înalt care au în mână pâinea şi... licenţa. Evident, lucrul acesta nu se face în prezenţa... presei şi e secret de stat. Uitaţi-vă la vilele din Valea Morilor: majoritatea nu aparţin oamenilor de afaceri, ci unor amărâţi de funcţionari, bieţi servitori ai statului, vameşi necăjiţi etc. De unde atâţia bani? Presa niciodată n-o să aibă acces la acest tip de informaţie, care prezintă un mare interes pentru cei care muncesc în ţara asta, dar trăiesc foarte prost şi nu ştiu unde se duc banii din impozitele pe care ei le plătesc statului. Datoria presei e să pună la dispoziţia opiniei publice această informaţie, ascunsă şi păstrată sub şapte lăcăţi. Bineînţeles, orice încercare de a pătrunde în aceste taine e sancţionată prompt: dacă ziaristului nu i se dă cu o rangă în cap, dacă nu i se poate organiza "un flagrant" cu "luare de mită", atunci se aplică sechestru - aceasta e o acţiune legală şi civilizată!

Toată legislaţia euro-peană este de partea presei, căreia i se permite să greşească, şi nu a funcţionarilor, care au suficiente "pârghii" ca să se apere. Justiţia noastră, care zice că doreşte să se racordeze la standardele europene, n-ar trebui să aplice cu ochii închişi sechestru asupra unei instituţii mass media, până nu se lămureşte definitiv asupra unor chestiuni de principiu, inclusiv asupra "reputaţiei profesionale" a unor milionari şi funcţionari publici din ţara asta...

 

Pentru că am pus degetul pe rană, Compania "Daac-Hermes"

a pus la cale lichidarea ziarului nostru

TIMPUL, nr.114, 13 februarie 2004

Democraţia din vitrină

Constantin Tănase

Exact acum o săptămână, vineri, 6 februarie, ne-au fost arestate conturile bancare ale redacţiei (vezi toată povestea în paginile 6, 7, 8). Respectivul "act de justiţie" echivalează de facto cu paralizarea activităţii ziarului, deoarece fără acces la contul bancar nu poţi achita serviciile tipografice. Acest număr, printr-o scrisoare de garanţie, ne-a fost tipărit pe datorie. Nu putem plăti salariile, iar la Chişinău salariul înseamnă, inclusiv pentru jurnalişti, plata pentru serviciile comunale, gazdă, transport, bucata de pâine, în definitiv...

Cu toate acestea, niciodată echipa noastră nu a fost mai unită, nu a lucrat mai cu poftă şi mai cu responsabilitate. Acum m-am convins încă o dată ce înseamnă, totuşi, o echipă în ziaristică, dar nu o adunătură de mercenari. Cu această echipă eu aş scoate ziarul chiar şi într-un lagăr de concentrare. Tocmai asta nu înţeleg cei care au pus la cale lichidarea noastră: poţi bloca un cont bancar, dar nu poţi bloca o idee, o credinţă. De aceea, TIMPUL a apărut şi va apărea şi în continuare.

Ceea ce se întâmplă azi la Chişinău nu mai e o glumă. R. Moldova e o ţară ocupată. Singura cetate care mai rezistă e Chişinăul, dar şi această cetate e sub blocadă informaţională. Au fost închise postul de radio "Antena C" şi canalul "Euro TV Chişinău". Acum s-au apucat de capul nostru. Mâine va veni rândul celor două-trei ziare independente care mai rezistă. Astfel, populaţia R. Moldova nu va mai şti ce se întâmplă cu adevărat în această ţară, pentru că "sursele de informare" care au rămas, fiind controlate de stat, filtrează informaţia, mint cu neruşinare, dezinformează şi spală creierii.

În R. Moldova s-a instaurat un regim cinic şi făţarnic, mafia politică comunistă îngemănându-se cu mafia economică. În ritmurile de fanfară ale unei retorici zgomotoase proeuropene, generalul Voronin atacă valorile europene, consolidând un regim de tip sud-american. Un regim cu o democraţie de vitrină. Libertatea de exprimare, drepturile omului, vectorul european ş.a.m.d. sunt simple mulaje puse în vitrină pentru naivii din Occident. În spatele acesteia se cască prăpastia mizeriei în care se zbate o societate decepţionată, scindată şi înrăită. La ţară, lucrurile acestea se simt mai greu, acolo viaţa decurge în alte ritmuri şi dimensiuni; aici, însă, la Chişinău, atmosfera sufocantă se resimte în toate. Lumea a obosit, tot mai puţini protestează, tot mai mulţi emigrează, unii se închid în propriile găoace, alţii se vând... Nişte energii negre, distrugătoare ca trotilul, se acumulează în această atmosferă de democratură comunistă.

Astăzi, cuvântul de ordine este rezistenţa şi solidaritatea segmentului democratic al societăţii. Un element coagulant rămâne a fi presa independentă. Aceasta e singura redută rămasă necucerită. Tancurile ideologice şi economice ale regimului au pornit la asalt. Dacă e cucerită şi această redută, cade cetatea. Pentru că unde dreptul la cuvânt nu e, nimic nu e...

 

“Afacerea SKODA”: cum să închizi gura presei independente

                Alina Anghel

Puterea şi Amicii ei au trecut la măsuri fără precedent împotriva presei independente. Ţinte ale actualei Puteri sunt astăzi exclusiv mass media aflate în opoziţie cu aceasta. Numai pe parcursul ultimilor luni, într-o manieră succesivă şi bine orchestrată, publicaţia noastră a fost acţionată în judecată de trei ori - pentru materialele -"Virusul incompetenţei de la ANRTI atacă piaţa liberă" (Agenţia naţională pentru reglementări în telecomunicaţii şi informaţii -n.r.), publicat pe data de 17 octombrie 2003; "La Strasbourg diplomatul" Tulbure, a făcut-o iarăşi lată", din numărul din 5 decembrie 2003 şi "Luxul în ţara sărăciei", din numărul de 16 ianuarie 2004. Este limpede că Puterea, neavând motive legale ca să ne închidă gura, recurge la pârgii mai "fine", dar sigure, cum ar fi cele economice.

Cum a pornit cazul "Daac-Hermes"

Un interes aparte prezintă cazul Companiei "Daac-Hermes". Pentru prima dată, informaţia despre procurarea de către Cancelaria de Stat a 42 de automobile Skoda a apărut în presă pe data de 26 decembrie. Ulterior, ORT Moldova a difuzat un reportaj despre transmiterea automobilelor Skoda Octavia autorităţilor locale, fără a numi cifra acestora şi destinaţia. Pe 30 decembrie, Serviciul de presă al preşedinţiei a plasat pe site-ul oficial o ştire vagă în care se arăta doar că "Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev au participat la festivitatea de transmitere a tehnicii auto performante în folosinţa administraţiilor raionale". Preşedinţia nu a făcut, cum era constituţional, trimitere la vreun act normativ sau legislativ - hotărâre de guvern sau la Legea bugetului de stat pentru 2003 - în baza căreia s-a făcut cumpărătura. V. Reniţă, şeful Serviciului de presă al preşedinţiei, n-a scris câte şi ce fel de maşini s-au transmis administraţiilor locale.

Ca să dăm, totuşi, de urma maşinilor, am căutat să aflăm, înainte de toate, oficial, pe banii cui a cumpărat Cancelaria de Stat lotul de automobile Skoda, cât a costat tranzacţia şi de ce nu a fost publicată decizia respectivă, cum era legitim, în "Monitorul Oficial al R. Moldova". Pentru aceasta, l-am contactat pe şeful Serviciul de presă al guvernului, implicit al Cancelariei de Stat, Iurie Moraru. Conform uzanţelor, m-am legitimat şi am solicitat, în mod oficial, răspunsurile la aceste întrebări. Moraru mi-a spus să revin mai târziu pentru a obţine datele cerute de la Cancelaria de Stat. Când am revenit, Moraru a răspuns, cităm: "Îmi pare rău, nu vă pot spune nimic. Va trebui să iniţiaţi, probabil, ancheta dvs. proprie".

L-am sunat, la telefonul mobil, pe vicedirectorul în probleme financiare al Cancelariei de Stat, Tudor Nireanu. Şi el a refuzat să ne pună la dispoziţie datele cerute, trimiţându-mă grosolan la Serviciul de presă, adică iarăşi la dl Moraru.

Pentru a sparge această adevărată "blocadă informaţională" şi a ne informa cititorii, l-am contactat pe Petru Iuraş, directorul salonului "Skoda" (distribuitorul oficial al companiei "Daac-Hermes"). El a fost de acord să ne întâlnim. Dialogul nostru, care semăna cu cel al surdului cu mutul, a avut loc pe 12 ianuarie curent (ora 16.00). Timp de 45 de minute cât a durat acesta, Iuraş s-a opus cu încăpăţânare cererii de a oferi măcar unele detalii (!) despre automobilele vândute. În pofida invocării Constituţiei, care garantează dreptul cetăţenilor la informare, şi a Legii accesului la informaţie, nici Iuraş de la "Daac-Hermes" n-a dorit să zică nimic, recunoscând doar că o maşină "Skoda Octavia" costă până la 18 000 de euro.

Eroul principal nu a fost "Daac-Hermes"

Epuizând astfel toate căile oficiale de obţinere a informaţiei, i-am telefonat pe mai mulţi primari şi preşedinţi de raioane. Anume de la aceştia (pentru a nu-i pune sub lovitură, nu le-am dat numele în ziar, deşi în sala de judecată, în caz de extremă necesitate, o vom face) am aflat că maşinile Skoda Octavia au fost distribuite fiecărui preşedinte de raion (32) şi director ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat (10).

În articolul pe care l-am scris ("Luxul în ţara sărăciei"), am amintit că, anterior, Cancelaria de Stat a mai cumpărat de la "Daac-Hermes" 23 de automobile Skoda Superb. În situaţia în care Cancelaria de Stat cumpără de la "Daac-Hermes" loturi mari de automobile în afara vreunui tender, cum era legitim (!), am semnalat că ar putea exista o relaţie specială între actuala guvernare şi "Daac-Hermes". Am scris că această relaţie "după cum spun gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate, din Chişinău ar fi fost plătită cu 500 de mii de dolari, deşi nu se ştie dacă e aşa". Şi încă o dată, pentru "chiori": "gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate". Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului permite folosirea în articole a unor formulări abstracte, numite "judecăţi de valoare" ("expresie care în nici un caz nu poate fi demonstrată", vezi "Ghid juridic în probleme mass-media", p.10). Atât.

Eroul principal al articolului nu a fost, însă, "Daac-Hermes", ci Pantelei Tâltu, directorul Cancelariei de Stat, Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev, care, din motive necunoscute, au lăsat ca procurarea maşinilor de lux pentru preşedinţii de raioane, 99 la sută din care sunt membri ai Partidului Comuniştilor, să fie intransparentă şi, prin urmare, frauduluoasă.

Nu am avut scopul să ne răfuim cu Compania "Daac-Hermes", ci să ne informăm cititoriii despre cheltuirea ilegală a banilor publici în sumă de sute de mii de euro - că doar nu există nici o lege sau hotărâre de rigoare -, bani plătiţi în buget de învăţători, medici, pensionari, jurnalişti etc. În lipsa oricăror date oficiale, am ţinut să-i informăm pe cei circa 20 de mii de cititori ai TIMPULUI despre afacerea "Skoda Octavia", cu riscul de a greşi în unele amănunte. Apropo, în judecată vom cere de la Cancelaria de Stat şi de la "Daac-Hermes" să ne prezinte argumentele pentru care anume această companie a fost selectată să livreze maşinile, pachetul de oferte propus de ea, contractul de vânzare-cumpărare şi preţul total al lotului.

Aşadar, pentru că ne-am făcut datoria, acum ni se cer 2 milioane de dolari, ni se pune sechestru, ni se blochează contul, adică ni se bagă căluşul în gură. Aceasta înseamnă că nu se vrea repararea prejudiciului moral şi material suportat de "Daac-Hermes", ci încetarea activităţii publicaţiei noastre. Apropo, tot în judecată, vom cere de la "Daac-Hermes" să demonstreze - în cifre exacte - că în urma publicării articolului ea a suportat pagube de tocmai 500 de mii de dolari şi 20 de milioane de lei (în total, circa 2 milioane $).

Un miliard de lei - de ce nu?

Ajunşi aici, am ajuns, de fapt, la cea mai gravă problemă cu care se confruntă azi presa independentă, nu cea de stat. E vorba de articolul 16 (al. 8) al actualului Cod Civil "Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale", prin care "orice persoană, în a cărei privinţă a fost răspândită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, este în drept, pe lângă dezminţire, să ceară repararea prejudiciuli material şi moral cauzat". În felul acesta, oricine - orice oligarh financiar, persoană de stat sau politician (căci o bătrânică de la ţară nu o va face) - care se simte lezat de un organ mass media e în drept să ceară şi să obţină de la acesta 2, 5, 10, 100 de milioane de lei sau - de ce nu? - 1 miliard. Fostul Cod Civil limita despăgubirile până la 200 de salarii minime în cazul unei persoane juridice şi până la 100 - în cazul unei persoane fizice. Astăzi, însă, calcularea prejudiciului moral şi material a ajuns la dispoziţia - bună sau rea - a judecătorilor, confirmaţi în funcţie, prin ultimele modificări, de Vladimir Voronin. În felul acesta, statul nu vrea altceva decât să-i intimideze pe jurnalişti, să-i forţeze la autocenzură, să bage în ei frica de a-şi exprima opiniile şi de a critica abuzurile Puterii, evident, speriind breasla cu sume de ordinul milioanelor, transformând astfel presa într-un robot, docil şi indiferent la problemele oamenilor simpli. Dacă nu va fi stabilit un plafon rezonabil, cel puţin ca în fostul Cod Civil, presa independentă va fi redusă cu totul la tăcere din cauza acestor presiuni financiare.

Mai mult decât atât, noul Cod Civil, prin articolul 170 "Calomnia", prevede, în premieră, pedeapsa cu închisoarea pe un termen de până la 5 ani "în cazul răspândirii cu bună ştiinţă a unor scorniri minciunoase...".

... Astăzi, presa independentă a devenit inamicul nr. 1 Puterii. Prin presiuni economice şi un cadru juridic restrictiv, orice organ mass media poate dispărea peste noapte. Cine are nevoie de o presă liberă, curajoasă, solidară cu cetăţeanul de rând, nu cu Puterea? Aceasta-i întrebarea, dragi cititori.

 

"Afacerea Skoda" continuă

Alina Anghel

Investigând "afacerea Skoda", am reuşit să aflăm detalii foarte importante, legate de procurarea celor 42 de automobile Skoda Octavia pentru preşedinţii raioanelor şi directorii oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Astfel, lucrurile iau o turnură extrem de gravă pentru cei implicaţi în afacere!

În urma dezvăluirilor noastre, Cancelaria de Stat, care a cumpărat la sfârşitul anului de la Compania "Daac-Hermes" cele 42 de maşini, OBLIGĂ ACUM CONSILIILE RAIONALE SĂ LE PROCURE DE LA CANCELARIA DE STAT DIN CONTUL BUGETELOR RAIONALE PENTRU 2004. De ce? Pentru că guvernul (Cancelaria de Stat) a achiziţionat cele 42 de automobile pe banii Bugetului de Stat pentru 2003, cheltuieli care, bineînţeles, nu au fost prevăzute.

Recent (imediat după apariţia materialului nostru), guvernul şi Cancelaria de Stat le-au cerut consiliilor raionale să expedieze scrisori către cancelaria în cauză, prin care acestea, chipurile, o roagă să le vândă câte o maşină Skoda Octavia Elegance la preţul de 230 de mii de lei (circa 17 mii de dolari). De aceea, Consiliile raionale, care deja şi-au aprobat bugetele pentru 2004, urmează să facă rectificările de rigoare şi să găsească, mort-copt, cele 230 de mii. Scopul e de a legaliza tranzacţia prin care au fost procurate cele 42 de Skoda, pe care Cancelaria de Stat a efectuat-o ocolind Legea bugetului de stat pentru 2003. În fiecare raion, aceşti bani vor fi luaţi din surse diferite. De exemplu, în loc ca suma dată să fie cheltuită pentru investiţii capitale, reparaţia drumurilor, gazoductelor, construcţii, reparaţia şcolilor, sănătate etc., adică pentru necesităţile stringente ale comunităţii, ţăranii din fiecare raion, care au plătit câte un an impozite, vor trebui să-şi pună pofta-n cui...

Unele consilii raionale se revoltă şi refuză să se conformeze directivei de la Chişinău şi să cumpere "cadoul" împins cu de-a sila. Cu detalii, explicaţii şi exemple concrete vom reveni în numărul viitor.

Ieri, la închiderea ediţiei, am reuşit să intrăm în posesia unor documente extrem de curioase. Dragă "Daac-Hermes" şi dragă Cancelarie de Stat, vă spun ceva următoarele date: 24.12.2003, Vama Briceni, Skoda Octavia Elegance (1,8t/10 kw), culoarea 1B1B, argintiu metalizat?! Vă asigurăm că e foarte interesant ce va urma.

Aşa că investigaţia "afacerea Şkoda" continuă!

 

El prin judecăţi ne-njură că l-am prins cu... Skoda-n gură...

Constantin Tănase

Când presa de la Chişinău a difuzat ştirea despre atacul Companiei "Daac-Hermes" asupra săptămânalului TIMPUL, mai mulţi oameni bine informaţi au fost gata să ne furnizeze informaţii despre nivelul "reputaţiei profesionale" a şefului acestei companii, Vasile Chirtoca. Astăzi vă povestesc doar un episod. Vă promit însă că serialul va continua.

... Haideţi să ne amintim despre "istorica vizită" a generalului Voronin în Olanda (TIMPUL a scris despre aceasta), unde a asistat la meciul de fotbal (pierdut, ruşinos, de echipa noastră. Unii zic că din cauza emoţiilor jucătorilor, povocate de aflarea în tribună a furibundului general). Oficial, s-a anunţat că Voronin a făcut această vizită pentru a se întâlni cu şeful diplomaţiei olandeze. Poate, nu zic. Dar nu asta e povestea. Povestea e legată direct de "reputaţia profesională" a şefului Companiei "Daac-Hermes", Vasile Chirtoca, aşa cum înţelegem noi, ziariştii, reputaţia profesională a unui businessman...

Înainte de "istorica vizită", Chirtoca a fost chemat la preşedinţie unde i s-a poruncit să "asigure" vizita în plan financiar. Zis şi făcut. El i-a contactat pe mai mulţi oameni de afaceri, propunându-le să participe la sponsorizarea vizitei. Au fost contactaţi foarte mulţi businessmeni - nu ştim precis câţi - 50, 70, 100! - dar mulţi. "Taxa de sponsorizare" varia între 800 şi 1000 euro. Unora chiar li s-a propus să facă parte din delegaţia "înalţilor oaspeţi", delegaţie care urma să cimenteze pe vecie relaţiile prieteneşti de secole dintre popoarele Olandei şi R. Moldova. Unii au acceptat, alţii - nu, deoarece înţeleg altfel noţiunea de "reputaţie profesională"... Înmulţiţi, să zicem, cifra 70 (numărul oamenilor de afaceri) cu, să zicem, 800 euro ("taxa") şi vedeţi ce sumă frumuşică rezultă! Această sumă a fost folosită pentru plata avionului, cazare, masă ş.a.m.d. E mult? Fiţi serioşi, ce e o căldare de vin pentru două femei gospodine... Şi apoi, vorba veche - obrazul subţire cu cheltuială (multă) se ţine.

În limbaj normal, civilizat, acest gen de "colaborare" dintre oamenii de afaceri şi şeful statului se numeşte corupţie. Aşa ceva, într-o ţară civilizată, nu e de conceput. Vă puteţi imagina, de exemplu, că oamenii de afaceri din Berlin adună bani, mână de la mână, pentru a-i sponsoriza cancelarului federal Schroeder, o vizită la Sankt Petersburg, chipurile, ca să se întâlnească cu ministrul de Externe rus Ivanov? Ferească Dumnezeu! Ar vui presa, cancelarul ar fi demis chiar a doua zi. La noi însă...

La noi, însă, sponsorizarea vizitelor unor demintari e o practică obişnuită. Desigur, aceste sponsorizări nu sunt publicate în "Monitorul Oficial". Sponsorizarea vizitei generalului Voronin în Olanda de către oamenii de afaceri e un exemplu antologic de corupţie în care e implicată Puterea şi businessul. Pentru că aici funcţionează principiul: eu ţie, tu mie. Adică, businessmenii "fac un gest", dar cu condiţia ca şi Voronin, la rândul lui, să aibă grijă de ei, să nu-i "deranjeze" şi să le ajute în afaceri, să le asigure "comenzi de stat", să nu le permită organelor de control să li se bage în suflet (contabilitate)... Acest business prosperă, îşi arată bicepşii, atacă presa. Această parte a businessului moldovenesc e atât de strâns legată de politică şi de Putere, încât principiul "reputaţiei profesionale" nu mai este aplicabil. Businessul devine o vacă ce-i oferă Puterii ţâţa să i-o sugă... Actul suptului reciproc se numeşte business moldovenesc şi politică moldovenească.

...De ce anume Chirtoca a fost businessmanul căruia i s-a poruncit să se ocupe de latura financiară a acestei vizite? Oare nu de aceea că Voronin îl are la mână cu ceva? Dar cu ce? Oare nu cumva cu ceva legat de "reputaţia profesională"?

Noi ne vom strădui să pătrundem în această taină. Nimeni n-o să ne poată închide gura. La CEDO, la Strasbourg, vom ajunge la Dumnezeu, dacă va fi cazul, dar vom dovedi că acel căţeluş cu părul creţ care fură raţa din coteţ degeaba se jură că nu fură, căci l-am prins c-o... Skoda-n gură.

Sau cu o fabrică de conserve, că-i totuna...

 

Reacţii de protest împotriva atacurilor la care este supus TIMPUL şi de solidarizare cu jurnaliştii de la TIMPUL am primit de la:

UNIUNEA JURNALIŞTILOR DIN MOLDOVA,

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA,

CENTRUL INDEPENDENT DE JURNALISM,

"REPORTERI FĂRĂ FRONTIERE",

COMITETUL PENTRU APĂRAREA INDEPENDENŢEI ŞI DEMOCRAŢIEI.

In legătură cu abuzurile comise în raport cu publicaţia nostră au fost sesizate următoare organisme străine acreditate la Chişinău:

Ambasada SUA,

Ambasada Germaniei,

Ambasada României,

Misiunea OSCE,

FMI,

Reprezentanţa permanentă a Secretariatului General al Consiliului Europei,

Reprezentanţa Naţiunilor Unite şi PNUD,

Banca Mondială,

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului.

Le mulţumim colegior de la Info-Prim, REPORTER.MD, BASA-press, “Antena C”, "Jurnal de Chişinău", "Flux", "Moldavskie vedomosti", "Accente", "Glasul naţiunii" ş.a. pentru mediatizarea acestui caz.

 

Procesul de judecata intentat de compania "DAAC-Hermes" ziarului "Timpul" a fost aminat pentru o luna

INFOTAG 19 februarie 2004

Compania "Daac-Hermes" a permis miercuri ridicarea sechestrului si deblocarea contului bancar al saptaminalului "Timpul" in valoare de 20 mln. de lei. Despre aceasta a comunicat agentiei INFOTAG Valeria Sili, responsabil de relatii cu publicul in cadrul companiei.

Judecatorul a fost rugat sa deblocheze contul de catre redactie, care a fost lipsita de posibilitatea de functionare normala a publicatiei.

"Am raspuns pozitiv acestui demers catre judecator, deoarece "Daac-Hermes" nu are intentia de a lichida publicatia, ci doar de a-si apara reputatia. Avem tot respectul pentru cei 20 de mii de cititori ai "Timpului", care trebuie sa-si primeasca ziarul", a spus Valeria Sili.

Potrivit afirmatiilor sale, cea de-a doua actiune a companiei "DAAC Hermes", intentata ziarului "Timpul" asupra altui cont de $500 mii, ramine in vigoare, iar acest cont - blocat. Urmatoarea sedinta a instantei de judecata va avea loc pe 18 martie.

Surse din redactia ziarului "Timpul" au confirmat faptul deblocarii partiale de catre instanta de judecata a conturilor redactiei, insa considera acest lucru drept jumatate de masura, din care cauza va fi ingreuiata activitatea normala a redactiei. Partile nu exclud faptul ca in decurs de o luna vor putea ajunge la impacare, in consecinta fiind retrase actiunile din instanta de judecata.

 

TIMPUL sub arest parţial

20 FEBRUARIE 2004, NR.115

Miercuri, la Judecătoria sectorului Buiucani a avut loc prima şedinţă în procesul intentat de Compania "Daac-Hermes" săptămânalului nostru.

Reamintim cititorilor că această companie a dat în judecată ziarul TIMPUL pentru articolul "Luxul în ţara sărăciei" în care se aborda subiectul unei tranzacţii comerciale dintre "Daac-Hermes" şi guvernul R. Moldova. După apariţia acestui articol, Compania "Daac-Hermes" a acţionat ziarul în justiţie, solicitând aplicarea sechestrului asupra bunurilor şi a conturilor bancare ale redacţiei, precum şi despăgubiri materiale şi morale în sumă de 20 milioane lei şi 500 mii dolari. Este primul caz în practica judiciară din R. Moldova când se aplică sechestrul asupra bunurilor şi a contului bancar ale unei instituţii mass media înainte de pronunţarea sentinţei judecătoreşti.

Aplicarea sechestrului a însemnat de fapt bolcarea activităţii economice a redacţiei şi a fost calificată de colectivul TIMPULUI drept o comandă politică, o acţiune de intimidare a presei independente şi o încălcare a principiului de prezumţie a nevinovăţiei. Incidentul a provocat mai multe gesturi de solidaritate cu redacţia ziarului nostru, din partea breslei ziaristice din R. Moldova şi de peste hotare, a instituţiilor de media, a cititorilor ş.a.m.d.

Miercuri, în prima şedinţă a avut loc înfăţişarea părţilor. Reprezentantul ziarului TIMPUL a cerut, înainte de toate, deblocarea contului bancar, acţiune fără de care nu este posibilă activitatea redacţiei. Reprezentantul Companiei "Daac-Hermes" a căzut de acord cu această cerere, dar a insistat ca sechestrul să fie "ridicat doar parţial". Ca urmare, judecata a decis ridicarea sehestrului doar de pe suma de 20 milioane lei, nu şi de pe cea de 500.000 mii dolari. Totodată, reprezentantul TIMPULUI a solicitat amânarea examinării de fond a cauzei cu o lună de zile, pentru că volumul de materiale ce urmează a fi studiat în legătură cu acest caz este foarte mare. Instanţa de judecată a fost de acord cu propunerea dată şi a fixat noua şedinţă pentru data de 18 martie a.c.

Tot miercuri, reprezentantul Companiei "Daac-Hermes" a declarat că suma totală a prejudiciilor ce vor fi solicitate din partea publicaţiei noastre se recalculează în prezent de specialiştii companiei, ca urmare a materialelor ce au apărut în TIMPUL la acest subiect vinerea trecută. El nu a exclus, totodată, varianta împăcării părţilor.

Redacţia consideră că ridicarea "parţială" a sechestrului este doar o jumătate de măsură, pericolul blocării activităţii economice continuând să atârne ca sabia lui Damocle asupra TIMPULUI.

Informăm cititorii că redacţia continuă investigarea problemei, în special, a modului cum au fost repartizate în raioane automobilele Skoda de către Cancelaria de Stat şi prin ce modalităţi încearcă guvernul să achite din bugetele locale plata pentru aceste automobile.

La închiderea ediţiei, am aflat că Compania "Daac-Hermes" a difuzat o declaraţie, redactată în termeni agresivi şi conţinând etichetări la adresa publicaţiei TIMPUL. Vom reveni la această declaraţie în numărul viitor.

 

"Afacerea Skoda" - Atacurile asupra „Timpului” continuă

TIMPUL nr.116, 27 februarie 2004

Câteva precizări privind declaraţia Companiei “Daac-Hermes”

Redacţia „TIMPUL”

Recent, Compania "Daac-Hermes" a difuzat o declaraţie pentru mass media, în legătură cu care redacţia săptămânalului TIMPUL se vede nevoită să facă următoarele precizări.

Reamintim cititorilor că, la 16 ianuarie, TIMPUL a publicat materialul "Luxul în ţara sărăciei" ce viza o tranzacţie cu multe semne de întrebare între Compania "Daac-Hermes" şi Cancelaria de Stat privind achiziţionarea de către guvern, pentru consiliile raionale, a unui lot de maşini de lux Skoda.

Maniera în care ne-a acţionat în justiţie Compania "Daac-Hermes" ne-a dat tot temeiul să calificăm acest gest drept o comandă politică. O dovadă indirectă a acestui fapt e şi declaraţia menţionată, care conţine aprecieri neobiective şi ofensatoare la adresa ziarului nostru. Ofensiva "mediatică" a Companiei "Daac-Hermes", pe fundalul unei lipse suspecte de reacţie din partea Cancelariei de Stat, ne dă dreptul să presupunem că această ofensivă este coordonată şi dirijată de respectiva cancelarie, care are motive serioase să se teamă că anumite detalii ale tranzacţiei vor deveni cunoscute opiniei publice. În conformitate cu legislaţia în vigoare, TIMPUL a făcut un demers oficial către Cancelaria de Stat prin care solicită să-i fie puse la dispoziţie toate materialele ce vizează tranzacţia de cumpărare a automobilelor Skoda. Demersul a fost expediat Cancelariei de Stat pe 9 februarie, dar până la această oră nu am primit nici un răspuns.

Redacţia săptămânalului TIMPUL doreşte să anunţe cititorii şi opinia publică din R. Moldova şi de peste hotare, pe toţi acei care urmăresc evoluţia acestui scandal, că va continua să investigheze "afacerea Skoda", cu toate riscurile iminente ce derivă din aceasta. Noi respingem insinuările că ar fi vorba de o campanie de discreditare a businessului. Dimpotrivă, TIMPUL este publicaţia care oferă cel mai mult spaţiu promovării ideilor economiei de piaţă, a oamenilor de afaceri. Însuşi preşedintele Companiei "Daac-Hermes" a fost invitatul prestigiosului Club "Cronos".

Cazul ziarului TIMPUL face parte dintr-un scenariu mai amplu al Puterii de strangulare economică a presei independente în acest an preelectoral. Existenţa acestui scenariu este confirmată şi de declaraţia agresivă a preşedintelui Companiei de stat "Teleradio-Moldova", Artur Efremov, care ameninţă că va cere sancţiuni financiare împotriva tuturor celor care vor cuteza să "bârfească, să calomnieze şi să prejudicieze reputaţia profesională a echipei sale". În spatele respectivului scenariu stă actuala conducere politică a R. Moldova. Aceasta, promovând o politică ipocrită a dublelor standarde, sub acoperirea unei retorici zgomotoase despre integrarea europeană, pentru a nu fi acuzată de forurile europene de lipsa libertăţii presei şi îngrădirea accesului cetăţenilor la informaţia de interes public în R. Moldova şi de încălcarea acestor libertăţi pe motive politice, pune în uz pârghiile economice, având drept motivaţie juridică draconicul articol 16 din Codul Civil. Avem de-a face cu un caz clasic când legea este folosită pentru a comite o fărădelege - de a închide gura presei care încearcă să dezvăluie cazuri de corupţie şi de utilizare obscură a banilor publici.

În situaţia creată, considerăm că este foarte importantă solidaritatea presei independente, dar şi susţinerea opiniei publice, a societăţii civile în general. Totodată, ne exprimăm speranţa că deputaţii fracţiunilor din partea partidelor democratice vor face uz de dreptul lor constituţional şi vor pune în parlament problema revederii şi modificării articolului 16 (al 8.) din Codul Civil, care s-a transformat într-o adevărată ghilotină pentru presa incomodă regimului. Singura speranţă care ne-a mai rămas este un proces echitabil în instanţă, bineînţeles, cu condiţia ca acest proces să nu se transforme, după expresia plastică a şefului statului, V. Voronin, într-un "aucţion între corupţioneri şi judecători".

Skodele au ajuns în raioane. Dar cum?

Alina Anghel

"TIMPUL" continuă investigarea subiectului "Afacerea Skoda".

Amintim că, la sfârşitul anului trecut, guvernul (Cancelaria de Stat) a procurat 42 de automobile Skoda Octavia de la Compania "Daac-Hermes" pentru preşedinţii raioanelor şi directorii oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Respectiva tranzacţie suscită mai multe întrebări: de unde au fost luate milioanele de lei, au fost sau nu prevăzute acestea de Legea Bugetului de Stat, de ce achiziţionarea maşinilor n-a fost făcută publică, de ce s-au procurat maşini de lux, de ce n-a fost organizată o licitaţie, de ce "Daac-Hermes", care ţine atât de mult la reputaţia sa profesională, a acceptat să participe la o tranzacţie intransparentă, făcută pe bani publici ş.a.m.d.? Şi acum, după ce scandalul a luat proporţii, Cancelaria de Stat tace de parcă nu s-a întâmplat nimic.

De unde s-au luat milioanele de lei?

În Legea Bugetului de Stat pentru 2003 nu există nici un articol referitor la cumpărarea automobilelor în cauză. Cu toate acestea, guvernul (Cancelaria de Stat) a găsit banii necesari. Unde i-a găsit? Sau dacă încă nu i-a găsit, unde urmează să-i găsească? În ambele situaţii, guvernul a comis încălcări ale legislaţiei. În primul caz, e vorba de o posibilă deturnare de fonduri din moment ce executivul a luat de undeva banii necesari şi a plătit pentru maşini, fără ca acest lucru să fie prevăzut de buget. Dacă guvernul a băgat mâna în Fondul de rezervă sau în alt fond, lucrurile nu se schimbă. Există fonduri pentru ocrotirea sănătăţii, pentru dezvoltarea turismului, pentru energie, dar un fond specializat - pentru procurarea automobilelor de serviciu - nu există! Rezultă că guvernul a luat bani destinaţi altor scopuri. Dacă e vorba de a doua variantă (banii urmează să fie găsiţi), înseamnă că guvernul a semnat contractul de vânzare-cumpărare fără a avea, de la bun început, acoperire financiară, trebuind s-o găsească post-factum! Reiese că a existat un mare interes ca tranzacţia să aibă loc. În ce a constat acest interes - iată ce ne-a interesat şi ne interesează pe noi cel mai mult.

Aşadar, de unde au fost luate sau se vor lua milioanele de lei necesare pentru procurarea celor 42 maşini de serviciu? Din buzunarul lui Vasile Tarlev sau al lui Pantelei Tâltu, directorul Cancelariei de Stat? Nu credem! Mai degrabă, din Bugetul de Stat, vreun fond disponibil sau din bugetele raionale. Pentru a răspunde la această întrebare ne adresăm, în mod oficial, Procuraturii Generale să cerceteze cazul achiziţion

ării de către guvern (Cancelaria de Stat) a automobilelor cu pricina. Totodată, presupunem că în felul în care a fost făcută tranzacţia au mai fost încălcate şi actele ce reglementează achiziţiile publice, mai ales, clauza care prevede: "Investiţiile publice cu o valoare mai mare de 5 milioane de lei destinate achiziţiilor publice se aprobă de către guvern". Unde e hotărârea guvernului? Arătaţi-ne hotărârea, dle Tâltu!

Valoarea în vamă a maşinii Skoda Octavia a fost de 13.890 euro

Ce motive atât de serioase au determinat guvernul să acţioneze în taină, încălcând mai multe legi? Bănuim că la mijloc sunt viitoarele alegeri. Când Voronin, pe 30 decembrie trecut, a înmânat cheile de la maşini preşedinţilor de raioane, el a ştiut că aceştia, în proporţie de 99 la sută, sunt oameni din partidul său. Oferindu-le un cadou - o maşină, bunăoară, nouă şi de marcă străină - aceştia vor deveni şi mai devotaţi Partidului Comuniştilor. Şi vor face propagandă în favoarea acestuia. Cunoscând apucăturile actualilor guvernanţi, avem tot temeiul să admitem că Voronin e cel care a dat ordin guvernului să fie cumpărate aceste maşini... Iar ordinul, se ştie, se execută, nu se discută.

Conform actelor de care dispunem, guvernul a pus la dispoziţia preşedinţilor de raioane câte o maşină Skoda Octavia Elegance (1,8 T/10 kw), culoarea 1B1B, argintiu metalizat. Nu excludem că ar putea fi şi câteva maşini de o serie cu un motor mai puternic, dar, oricum, e vorba de Skoda Octavia. VALOAREA ÎN VAMĂ, pe data de 24.12.2003, a unei maşini Octavia Elegance (1,8 T/kw) a fost apreciată la suma de 13.890 euro sau 227.453 lei (la cursul de schimb 16,37). Nu zicem că exact la acest preţ au fost vândute maşinile, deşi, în condiţii fireşti, nici mai ieftine nu pot fi. Dacă înmulţim 42 la 13.890, obţinem circa 583.000 euro (peste 9,3 milioane de lei). Apropo, în materialul "Luxul în ţara sărăciei" nu am spus că maşinile s-a procurat la preţul de 18.000 euro fiecare, ci că acesta e costul oficial al maşinii, cel cu care se vinde în magazinul din Chişinău, lucru confirmat de Petru Iuraş, directorul salonului "Skoda" al Companiei "Daac-Hermes". Deoarece şi guvernul, şi cei de la "Daac-Hermes" au refuzat să ne furnizeze informaţii în acest sens, am operat cu suma de 18.000 euro. Am înmulţit această sumă cu 42, la care am adăugat posibilele majorări de preţ, presupuse de Veaceslav Untilă, copreşedintele Alianţei "Moldova Noastră", nu de autorul articolului.

Deocamdată, nu putem divulga alte detalii legate de această tranzacţie. Vorba e că, pe data de 8 februarie curent, am trimis demersuri oficiale Cancelariei de Stat şi Companiei "Daac-Hermes", în care cerem să ne fie, totuşi, prezentate toate datele legate de cumpărarea maşinilor. De aceea, vom aştepta să ne fie puse la dizpoziţie aceste informaţii, ca să nu ne pomenim cu un alt

proces judiciar.

Skoda Octavia e cadoul guvernului?

După ce a procurat automobilele Skoda Octavia - fie luând bani din mijloacele destinate altor necesităţi, fie fără a plăti pentru ele - guvernul (Cancelaria de Stat) a făcut un pas greşit (pentru el) din toate punctele de vedere. Vrând să şteargă urmele tranzacţiei mediatizate de TIMPUL, guvernul a emis, la sfârşitul lui ianuarie, o directivă prin care "le propune" consiliilor raionale să cumpere câte o Skoda Octavia... de la guvern. Aceasta după ce toate maşinile se aflau deja în garajele preşedinţilor de raioane! Din banii cui? Păi, ai bugetelor raionale! Scopul: ca să nu zică presa că banii au fost luaţi din Bugetul de Stat!

Situaţia e total absurdă. Dacă cele 42 de Skoda Octavia reprezintă cadoul guvernului pentru fiecare preşedinte de raion şi şef de cancelarie, ne întrebăm: de unde are guvernul atâtea milioane pentru asemenea cadouri scumpe? Nu cumva din Bugetul de Stat? Iar dacă maşinile s-au procurat din bugetele raionale, cum se explică faptul că acestea sunt deja în garaje, iar banii nu s-au achitat? Asta ar însemna că vinovaţi devin preşedinţii de raioane, care n-au plătit pentru automobile la timp?! Oare nu aceste acţiuni sunt numite, în limbaj juridic, legalizarea unor tranzacţii dubioase şi maşinaţii cu banii publici?!

Astăzi, în sarcina Departamentului tehnologii informaţionale a fost pusă înregistrarea celor 42 de maşini. Dar a apărut o altă problemă: guvernul refuză, deocamdată, să pună la dispoziţia departamentului unele acte de însoţire pentru maşinile Skoda: declaraţia vamală, documentul de provenienţă a mărfii etc. Fără acestea, nu se poate perfecta paşaportul tehnic, iar automobilele nu pot fi luate în evidenţă. De ce? Să înţelegem că şi aici ceva nu e în regulă?

V. Tarlev: "Skoda e mai ieftină cu 20% ca un Jiguli..."

Aşadar, întrebarea rămâne fără răspuns: de unde va lua fiecare consiliu raional peste 220 de mii de lei, necesare pentru a legaliza "Afacerea Skoda"? Iată unde au gafat Vasile Tarlev şi Pantelei Tâltu. Ei n-au presupus că unele consilii raionale vor refuza să procure din banii raionului câte o Skoda Octavia sau, cel puţin, vor protesta, lucru despre care va afla şi presa.

Astfel, Consiliul raional Ialoveni, având în frunte un preşedinte democrat, a refuzat să cumpere "cadoul" băgat pe gât de Cancelaria de Stat. La Ungheni, Comisia raională pentru buget şi finanţe, din care fac parte şi comunişti, a refuzat, de asemenea, să aloce 222 de mii de lei pentru procurarea maşinii preşedintelui de raion. Această comisie a propus ca banii să fie direcţionaţi pentru reparaţia drumurilor avariate de pe Valea Culei. "Problema" urma să fie pusă joia trecută la şedinţa Consiliului raional Ungheni, unde urmau să fie discutate rectificările la buget. Aceasta era trecută sub punctul 3 "Cu privire la repartizarea mijloacelor din contul datoriei Bugetului de Stat faţă de raioane", în sumă de 222 de mii de lei. "Datoria" face parte, de fapt, din fondul de susţinere a teritoriilor. În ultimul moment însă, punctul scandalos a fost exclus din ordinea de zi, deoarece comuniştii nu deţin acolo majoritatea.

Tot în ultima clipă, "punctul" a fost scos şi din ordinea de zi a şedinţei Consiliului raional Şoldăneşti. La Hânceşti, Leova, Orhei "chestiunea" urmează a fi abordată la apropiatele sesiuni, la care se vor rectifica bugetele. Consilierii democraţi şi chiar unii comunişti, cu care am discutat, spun că vor vota împotriva alocării banilor pentru achiziţionarea maşinilor Skoda. Din câte am aflat, la Rezina, au fost deja distribuiţi 118 mii de lei ca plată pentru automobilul preşedintelui de raion. De unde se vor lua celelalte 100 de mii şi ceva, rămâne de văzut.

Apropo, la 17 februarie, Vasile Tarlev s-a întâlnit cu locuitorii raionului Nisporeni. La întrebarea unuia dintre ei, legată de provenienţa maşinii Skoda Octavia a preşedintelui de raion, Tarlev a spus, cităm: "Această Skoda e mai ieftină cu 20% decat Jiguli-urile şi consumă mai puţină benzină". Dle Tarlev, de când o Skoda nouă care, la vamă, costă aproape 14 mii de euro, e mai ieftină decât un Jiguli de 3-4 mii de dolari? De fapt, la Nisporeni, în luna decembrie, au fost cumpărate două maşini Niva, una din ele fiind pentru preşedintele de raion care, pe atunci, evident, nu avea de gând să-şi ia Skoda. Printre altele, la Nisporeni, ca şi în alte raioane, a fost răspândit zvonul precum că "Skoda preşedintelui de raion e... cadoul guvernului". Dacă e aşa, situaţia iarăşi se încurcă...

Punând cap la cap cele aflate, putem presupune că acelor consilii raionale, care se vor încăpăţâna şi nu vor cumpăra "cadoul", suma de 222 de mii de lei le va fi, pur şi simplu, scoasă din datoria Bugetului de Stat faţă de raioane. Adică, din fondul de susţinere a teritoriilor, completat pe banii ţăranilor. Aceşti bani, în mod legal, trebuiau să fie cheltuiţi pentru salarizarea pedagogilor, reconstrucţii, reparaţia drumurilor, medicina prin asigurare. Ţăranii însă, după cum se vede, îşi vor pune pofta'n cui. Desigur că în consiliile unde comuniştii constituie 2/3, procurarea maşinii de stat ar putea fi aprobată fără dificultăţi. Admitem că, în unele raioane, se va proceda mai şmecher: banii vor fi luaţi fără ca acest lucru să fie pus în discuţia consiliului. Cum s-a întâmplat, bunăoară, în Ceadâr-Lunga, unde nici nu există consiliu raional, iar banii îi gestionează şeful administraţiei, comunistul Novaclî, care acum se trage cu maşinica.

Trebuie să mai spunem că maşinile Skoda sunt prea “sensibile” pentru drumurile noastre, pe care şi tot-terenurile se defectează repede, iar, acestea, cu atât mai mult. O maşină Niva mai treacă-meargă. Cine va repara, acolo, în raioane, Skodele?

Iată, deci, că am prezentat mai multe argumente care vin să demonstreze că procurarea maşinilor Skoda Octavia pentru autorităţile raionale a fost o idee nechibzuită şi neconformă cu legislaţia. Chiar dacă acestea ar fi costat numai 500 de mii de euro, şi nu 1 milion, oare nouă, contribuabililor, ni se face mai uşor de la asta? Astăzi, orice ţăran, orăşean, învăţător, pensionar trebuie să ştie că prin "Afacerea Skoda" guvernul şi-a strecurat mâna în buzunarul lui, pentru ca preşedinţii comunişti de raioane să se poată plimba în maşini frumoase şi să facă agitaţie pentru partidul Puterii. Păi, dacă aşa a ordonat Voronin... să fie lux în ţara sărăciei!

 

Заявление СП "Daac-Hermes" S.A. и ННИФ "Daac-Hermes"

в связи с судебными исками к газете "Timpul"

НЕЗАВИСИМАЯ МОЛДОВА, 2 марта 2004

Учитывая, что судебные иски к газете Timpul , поданные СП "Daac-Hermes" S.A.и ННИФ "Daac-Hermes", были освещены в печати односторонне, считаем уместными следующие уточнения.

1. Иски к газете Timpul не являются политическим заказом (такого рода заказы мы не принимаем), как это преподносят некоторые СМИ, а естественной реакцией на неправду, тиражированную в тысячах экземпляров. Судебное разбирательство, с нашей точки зрения, в подобных случаях является единственным цивилизованным способом установить истину. И СП "Daac-Hermes" S.A., и ННИФ "Daac-Hermes" , которые являются самостоятельными экономическими агентами, готовы рассмотреть в процессе судебного разбирательства доказательства предъявленных компаниям обвинений и, при необходимости, предоставить убедительные аргументы лживости и необъективности информации, содержащейся в статье Luxul in tara saraciei.

Ложной и клеветнической являются практически вся информация и выводы, содержащиеся в этой статье:

- о количестве, классе, модели автомобилей, а также их цене;

- о взятке в 500000 долларов, которую якобы кто-то кому-то передал;

- о финансировании предвыборной кампании коммунистической партии и т.д.

2. Считаем, что никто не вправе вести себя безответственно, пресса особенно. Пишущий в обязательном порядке должен обладать достаточным уровнем компетентности и ответственности. Злые и плохо информированные языки не должны служить источником информации, на основании которой уважающая себя и своих читателей газета тиражирует серьезные обвинения в чей-либо адрес. Тем более, делает выводы об очевидности криминальной деятельности экономического агента, акциями которого владеют более 100 тыс. человек. Нам бы хотелось, чтобы журналисты допускали, что в этой стране заключаются корректные сделки, и с участием государства.

3. ННИФ "Daac-Hermes" объявил о программе выкупа собственных акций по номинальной стоимости, что не имеет прецедента на молдавском фондовом рынке. Мы надеемся, что многие акционеры сохранят у себя акции фонда, не без основания рассчитывая на хорошие перспективы компании и рост стоимости акций. СП "Daac-Hermes" имеет партнеров во всем мире. Среди них крупнейшие компании из Западной Европы, США и Японии, которые внимательно следят за всей информацией, способной повлиять на положение их партнеров в Республике Молдова.

Эти обстоятельства также не позволяют компании оставлять без внимания подобные публикации.

4. Удивляет то, что журналисты, которые с легкостью необычайной оперируют миллионными цифрами тогда, когда сами выступают обвинителями (взятка в 500 000 долларов или миллионы лей, якобы осевшие в карманах участников сделки ), ужасаются подобным суммам тогда, когда компания оценивает таким образом ущерб своей репутации, заработанной упорным трудом и значительными материальными и интеллектуальными инвестициями. Не преследуя цель ликвидации газеты, считаем, что неточные и конфузные расследования журналистки из Timpul должны получить адекватную оценку.

5. На протяжении десятилетней деятельности компания "Daac-Hermes" проводила корректный и цивилизованный бизнес, постоянно повышая уровень стандартов и руководствуясь реальным экономическим (не политическим) интересом. Во всем мире такой бизнес пользуется уважением и поддержкой общества, в том числе по-настоящему независимой прессы. Мы всегда с уважением относились и относимся к таким органам массовой информации, предоставляя им различного рода информацию о своей деятельности, в том числе реагируя на их запросы. Надеемся, что руководство и издатели газеты Timpul являются достаточно рациональными людьми, чтобы впредь, перед тем как публиковать негативную информацию и выводы о наших компаниях, обратиться к нам с соответствующими запросами.

Руководство ННИФ "Daac-Hermes" и СП "Daac-Hermes" S.A.

 

"AFACEREA SKODA", PRIMA VICTIMĂ: Skoda de la Soroca s-a tamponat de un copac  

Alina Anghel

TIMPUL, nr.117, 5 martie 2004

Costul reparaţiei, făcute de "Daac-Hermes", se ridică la vreo 50 000 de lei

La nici o lună de la primirea "cadoului de stat", preşedintele Consiliului raional Soroca s-a accidentat în automobilul de serviciu Skoda Octavia. Amintim că cheile de la automobilele Skoda Octavia le-au fost înmânate tuturor preşedinţilor de raioane la 30 decembrie trecut de către V. Voronin şi V. Tarlev.

Contactat de TIMPUL, Anatol Prisăcari, preşedintele Consiliului raional Soroca, membru al Partidului Comuniştilor, ne-a spus că accidentul s-a produs la 21 ianuarie, la 14.30, în timp ce se întorcea de la înmormântarea unchiului său din satul Maramonovca.

"Despre accidentul produs i-am informat imediat pe V. Tarlev şi pe E. Ostapciuk, Poliţia rutieră, iar peste o lună - şi pe membrii consiliului raional. Banii pentru reparaţie îi voi achita din propriul buzunar, deoarece am folosit maşina în scop personal. Acum două zile, mi-am luat maşina reparată de la Centrul tehnic "Skoda" al Companiei "Daac-Hermes". Deşi încă nu mi-a fost prezentat bonul de plată, cred că reparaţia va costa până la 50.000 de lei", ne-a declarat Prisăcari. Potrivit lui, accidentul s-a produs din cauza poleiului de pe drum. Maşina a derapat şi s-a tamponat de un copac, deşi la volan era un şofer experimentat. Ca urmare, Prisăcari s-a ales cu o leziune a cutiei toracice, iar soţia sa - cu traume la cap şi la un picior. Întrebat cât de grav a fost avariată maşina, Anatol Prisăcari a mărturisit că i-a fost distrusă doar aripa dreaptă şi un far, precum şi nişte piese din plastic.

Deşi accidentul prezintă interes şi din motivul că maşina de serviciu a fost folosită în scop personal, pentru moment ne preocupă altceva. Mai mulţi deţinători de automobile Skoda Octavia, cu care am discutat, au recunoscut că serviciile prestate de Centrul tehnic "Skoda" al "Daac-Hermes"-ului sunt extrem de costisitoare. Aceştia au spus că, de multe ori, centrul vinde piese pentru automobilele Skoda la un preţ aproape dublu faţă de alţi distribuitori, chiar şi atunci când se practică reduceri de 10 la sută.

Problema însă e alta: Centrul "Skoda" e singurul specializat în reparaţia automobilelor de asemenea marcă, preţurile fiind pe măsură. Aşadar, atunci când, Doamne fereşte, s-ar întâmpla ca alţi preşedinţi de raioane să sufere accidente cu noile Skoda, ei vor fi nevoiţi să apeleze numai la Centrul "Daac-Hermes"-ului, acceptând preţurile sale piperate. Însuşi Prisăcari a recunoscut că înlocuirea unei aripi şi a unui far îl va costa până la 50 de mii de lei. Bine că - să admitem! - Prisăcari va plăti din buzunarul lui, dar ceilalţi preşedinţi de unde vor lua asemenea bani? Evident, în cazul accidentelor produse în timpul serviciului, aceste sume frumuşele vor fi luate din bugetele raionale. Apare întrebarea: atunci când a cumpărat noile Skoda Octavia pentru nomenclatura raională, guvernul (Cancelaria de Stat) a luat în calcul faptul că întreţinerea şi repararea acestora e atât de scumpă?

Totodată, preşedintele raionului Soroca nu crede că maşinile Skoda, puse la dispoziţie de Cancelaria de Stat, sunt "cadoul guvernului". "De unde să aibă acest guvern bani pentru asemenea cadouri? Probabil, costul automobilelor va fi plătit din bugetele raionale. Deocamdată, nu am abordat această chestiune în cadrul consiliului Soroca, deşi, sincer să fiu, n-avem bani pentru aşa ceva", a recunoscut Prisăcari.

Considerăm că cele relatate sunt încă un argument în sprijinul presupunerii noastre că, într-adevăr, a existat un mare interes ca "afacerea Skoda" să aibă loc. Ei bine, azi şefii din raioane folosesc aceste Skoda în scopuri personale - ceea ce ni se pare a fi un abuz. Sau nu avem dreptate, dle Tâltu?! Dar mâine? Credeţi că nu le vor folosi în scopuri electorale, aşa cum vrea Voronin şi cum am bănuit noi?!

 

ÎN ATENŢIA PROCURATURII GENERALE

Instituţiile statului nu respectă legile statului

Alina Anghel

TIMPUL, nr.118, 12 martie 2004

În unul din numerele trecute, am anunţat că pe 9 februarie am expediat demersuri oficiale din partea redacţiei ziarului TIMPUL către Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes" în care solicitam date oficiale în legătură cu "Afacerea Skoda". Pe data de 18 februarie, am trimis o solicitare similară şi în adresa Agenţiei naţionale pentru achiziţii publice (ANAP). În demersurile noastre am invocat articolele de rigoare din Constituţie, Legea privind accesul la informaţie, precum şi legislaţia europeană.

Întrebările noastre se refereau la suma şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismelor Skoda; articolul de cheltuieli din Bugetul de stat, care a permis procurarea acestora; data şi condiţiile desfăşurării tenderului; câte companii au participat la acesta; a fost sau nu efectuată tranzacţia prin intermediul ANAP ş.a.m.d.

Nici una din cele trei instituţii vizate nu s-a conformat - sau s-a conformat doar parţial - prevederilor legilor indicate. Înainte de toate, e vorba de încălcarea termenelor şi procedurilor de soluţionare a cererii de acces la informaţie (Legea privind accesul la informaţie, alineatul 3, punctul "c"), săvârşită de Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes". Conform art. 16 (al. 1) al acestei legi, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.

De câteva ori l-am contactat pe Constantin Neaga, consilierul lui P. Tâltu, directorul Cancelariei de Stat. Săptămâna trecută, Neaga a zis că nu ştie nimic despre solicitarea noastră, iar marţi, ne-a spus, cităm: "Păi, dvs. aţi trimis şi la ANAP". În urma insistenţelor noastre consilierul ne-a spus că "demersul e la examinarea directorului", închizând telefonul.

Recent, am primit răspunsul Agenţiei naţionale pentru achiziţii publice la scrisoarea noastră, semnat de directorul adjunct Gh. Axentii. La cele circa zece întrebări ce vizau data şi suma contractului, provenienţa banilor (Bugetul de stat, fondul de rezervă etc.), hotărârea de repartizare a banilor publici, precum şi competenţele pe care, în mod legitim, urma să şi le atribuie ANAP în procedura de procurare a autoturismelor de serviciu, am primit un răspuns formal şi batjocoritor. Cităm: "Examinând demersul publicaţiei periodice "Timpul info-magazin" din 18.02. 2004 privind achiziţionarea automobilelor pentru renovarea parcului de deservire a autorităţilor administraţiei publice locale şi Bazei auto a Cancelariei de Stat, ANAP aduce la cunoştinţă că încheierea contractului de achiziţionare a automobilelor cu ÎM "Daac-Hermes" s-a efectuat în baza art. 24 (b) al Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului (existenţa unui singur agent economic, care propune, deserveşte aceste modele şi poate unifica parcul de transport). Şi punctum, cum se zice...

După asemenea "răspunsuri" noi vom acţiona în judecată Cancelaria de Stat şi ANAP în baza Legii privind accesul la informaţie (art. 21, al. 1 şi al. 3, punctele "c", "d" (neprezentarea sau prezentarea necorespunzătoare a informaţiei solicitate) şi "e" (refuzul neîntemeiat de a prezenta informaţia solicitată). Suntem curioşi să vedem cum va proceda justiţia...

 

"Timpul" este obligat de instanta de judecata sa achite 1,35 milioane lei despagubiri morale in favoarea companiei "Daac-Hermes"

Info-Prim, 30 aprilie 2004

Miercuri, judecatoria Buiucani a admis partial actiunea Companiei "Daac-Hermes" contra ziarului "Timpul", ca urmare a articolului "Luxul in tara saraciei", publicat la 16 ianuarie curent. Judecatorul Silvia Garbu a decis ca publicarea acestui articolul a cauzat Companiei "Daac-Hermes" un prejudiciu moral de 1 mln. 350 mii lei (circa 112 mii dolari), fata de aproximativ 2 milioane de dolari, cum a pretins compania, transmite Info-Prim cu referire la un comunicat al ziarului vizat.

Judecatorul a marit suma despagubirilor cu inca 350 de mii de lei pentru un pasaj, considerat "calomniator" de catre instanta, in care se spune ca "gurile rele si prost informate din Chisinau zic ca cineva a platit altcuiva 500 de mii de dolari". Sursa citata mentioneaza ca, in pofida acestui fapt, redactia considera ca hotararea instantei e contradictorie si tendentioasa, la fel ca si modul in care a decurs intregul proces. Dovada certa e mentinerea in continuare a sechestrului in valoare de 500 mii dolari, aplicat pe contul "Timpului", mai mare chiar decat suma "prejudiciului" fixat. Este curioasa aceasta hotarare si daca se tine cont de faptul ca nu "Timpul" a cumparat ilegal masini de lux pentru guvern, ci Cancelaria de Stat.

Potrivit directorului publicatiei "Timpul", C. Tanase, in cadrul sedintelor judiciare "Daac-Hermes" nu a reusit sa infirme nimic din cele expuse in articolul "LUXUL IN TARA SARACIEI". "Astfel, rezulta ca informatiile prezentate in articolul nostru corespund adevarului. Si anume, ca a fost vorba de automobile de marca Skoda Octavia, ca ele au fost cumparate de Cancelaria de Stat, in persoana lui Pantelei Taltu, fara organizarea unei licitatii publice; ca banii pentru tranzactie n-au fost prevazuti in Le-gea bugetului de stat pentru 2003; ca hotararea de procurare n-a fost publicata, cum era legal, in "Monitorul oficial"; ca afacerea a fost total intransparenta, iar in spatele ei a stat personal Vladimir Voronin, Vasile Tarlev si P.Taltu, de fapt, cei vizati in articol etc. Judecatoria Buiucani a considerat, insa, neconvingatoare aceste aspecte. Dimpotriva. Pentru faptul ca am scris ca s-au cumparat 42 de automobile, nu 40, cum afirma "Daac-Hermes", iar, in rest, am avut perfecta dreptate, instanta a dispus incasarea de la "Timpul" a unui milion de lei", a mentionat Tanase.

Semnatara articolului a mentionat ca " pe durata intregului proces, s-a resimtit clar ca asupra instantei sunt exercitate presiuni. Aceasta din urma a avut un comportament straniu, sa nu zicem, partinitor. Ea a respins cererea publicatiei ca actiunea sa fie examinata, conform competentelor, de catre Curtea de Apel Economie, deoarece atat reclamantul, cat si reclamatul sunt agenti economici. De asemenea, instanta a respins solicitarea de a obliga "Daac-Hermes"-ul sa achite taxa de stat in marime de 3 la suta din cuantumul despagubirilor cerute. 3 la suta din doua milioane de dolari constituie 60 mii de dolari. Mai mult ca atat, instanta i-a sugerat cu text deschis avocatului "Daac-Hermes", chiar in sala de judecata, sa-si modifice cererea, adica sa renunte la pretentiile materiale ", transmite Info-Prim citand sursa mentionata.

 

"Timpul" este obligat de instanta de judecata sa achite 1,35 milioane lei despagubiri morale in favoarea companiei "Daac-Hermes"

Info-Prim, 30 aprilie 2004

Miercuri, judecatoria Buiucani a admis partial actiunea Companiei "Daac-Hermes" contra ziarului "Timpul", ca urmare a articolului "Luxul in tara saraciei", publicat la 16 ianuarie curent. Judecatorul Silvia Garbu a decis ca publicarea acestui articolul a cauzat Companiei "Daac-Hermes" un prejudiciu moral de 1 mln. 350 mii lei (circa 112 mii dolari), fata de aproximativ 2 milioane de dolari, cum a pretins compania, transmite Info-Prim cu referire la un comunicat al ziarului vizat.

Judecatorul a marit suma despagubirilor cu inca 350 de mii de lei pentru un pasaj, considerat "calomniator" de catre instanta, in care se spune ca "gurile rele si prost informate din Chisinau zic ca cineva a platit altcuiva 500 de mii de dolari". Sursa citata mentioneaza ca, in pofida acestui fapt, redactia considera ca hotararea instantei e contradictorie si tendentioasa, la fel ca si modul in care a decurs intregul proces. Dovada certa e mentinerea in continuare a sechestrului in valoare de 500 mii dolari, aplicat pe contul "Timpului", mai mare chiar decat suma "prejudiciului" fixat. Este curioasa aceasta hotarare si daca se tine cont de faptul ca nu "Timpul" a cumparat ilegal masini de lux pentru guvern, ci Cancelaria de Stat.

Potrivit directorului publicatiei "Timpul", C. Tanase, in cadrul sedintelor judiciare "Daac-Hermes" nu a reusit sa infirme nimic din cele expuse in articolul "LUXUL IN TARA SARACIEI". "Astfel, rezulta ca informatiile prezentate in articolul nostru corespund adevarului. Si anume, ca a fost vorba de automobile de marca Skoda Octavia, ca ele au fost cumparate de Cancelaria de Stat, in persoana lui Pantelei Taltu, fara organizarea unei licitatii publice; ca banii pentru tranzactie n-au fost prevazuti in Le-gea bugetului de stat pentru 2003; ca hotararea de procurare n-a fost publicata, cum era legal, in "Monitorul oficial"; ca afacerea a fost total intransparenta, iar in spatele ei a stat personal Vladimir Voronin, Vasile Tarlev si P.Taltu, de fapt, cei vizati in articol etc. Judecatoria Buiucani a considerat, insa, neconvingatoare aceste aspecte. Dimpotriva. Pentru faptul ca am scris ca s-au cumparat 42 de automobile, nu 40, cum afirma "Daac-Hermes", iar, in rest, am avut perfecta dreptate, instanta a dispus incasarea de la "Timpul" a unui milion de lei", a mentionat Tanase.

Semnatara articolului a mentionat ca " pe durata intregului proces, s-a resimtit clar ca asupra instantei sunt exercitate presiuni. Aceasta din urma a avut un comportament straniu, sa nu zicem, partinitor. Ea a respins cererea publicatiei ca actiunea sa fie examinata, conform competentelor, de catre Curtea de Apel Economie, deoarece atat reclamantul, cat si reclamatul sunt agenti economici. De asemenea, instanta a respins solicitarea de a obliga "Daac-Hermes"-ul sa achite taxa de stat in marime de 3 la suta din cuantumul despagubirilor cerute. 3 la suta din doua milioane de dolari constituie 60 mii de dolari. Mai mult ca atat, instanta i-a sugerat cu text deschis avocatului "Daac-Hermes", chiar in sala de judecata, sa-si modifice cererea, adica sa renunte la pretentiile materiale ", transmite Info-Prim citand sursa mentionata.

 

Deoarece a scris adevărul, TIMPUL trebuie să plătească peste un milion de lei

Comanda politică rămâne aceeaşi: săptămânalul TIMPUL trebuie lichidat!

Alina Anghel

TIMPIL, nr.125, 30 aprilie 2004

Miercuri, judecătoria Buiucani a admis parţial acţiunea Companiei "Daac-Hermes" contra ziarului TIMPUL, ca urmare a articolului "Luxul în ţara sărăciei", publicat la 16 ianuarie curent. Judecătoarea Silvia Gârbu a decis că publicarea acestui articol a cauzat Companiei "Daac-Hermes" un prejudiciu de 1 mln. 350 mii lei (circa 112 mii dolari). Curioasă decizie, dacă ţinem cont de faptul că nu TIMPUL a cumpărat ilegal maşini de lux pentru guvern, ci Cancelaria de Stat. Vina TIMPULUI constă în faptul că a povestit lumii cum fură guvernul banii noştri.

Hotărârea Judecătoriei Buiucani e la fel de contradictorie şi tendenţioasă ca şi modul în care a decurs întregul proces. Dovada certă e menţinerea sechestrului în valoare de 500 mii dolari, aplicat pe contul TIMPULUI, mai mare chiar decât suma "prejudiciului" stabilit. Tot miercuri, am fost invitaţi pentru ora 14.00 să ridicăm hotărârea, dar, din motive neclare, judecătoarea a refuzat să ne-o pună la dispo ziţie, sub pretextul că o va face în termen de 15 zile. De aceea, în articolul dat ne vom referi la hotărârea rostită în sala de judecată, nu la cea... "finală", care nu ne-ar mira dacă va avea alt conţinut.

Astfel, la şedinţa din 28 aprilie, reprezentantul "Daac-Hermes" în proces a adus o "anexă" la contractul de vânzare-cumpărare, semnat, chipurile, de compania dată cu Cancelaria de Stat. Potrivit acestui "act", "Daac-Hermes" a vândut cancelariei 40 de automobile Skoda Octavia, la preţul de 14 690 euro. Să admitem că-i aşa! Precizăm că în materialul "Luxul în ţara sărăciei", am scris că au fost comercializate 42 de automobile Skoda Octavia, ceea ce e lipsit de relevanţă juridică. De fapt, nu excludem şi varianta că cele două maşini, pur şi simplu, n-au fost trecute în evidenţa contabilă şi au ajuns direct în garajele unor funcţionari. În cadrul şedinţelor judiciare, "Daac-Hermes" nu a reuşit să infirme nimic din cele expuse în articolul "Luxul în ţara sărăciei". Prin urmare, rezultă că informaţiile prezentate în articol corespund adevărului. Şi anume:

1. Automobilele de marca Skoda Octavia au fost cumpărate de Cancelaria de Stat, în persoana lui Pantelei Tâltu, fără organizarea unei licitaţii publice.

2. Banii pentru tranzacţie n-au fost prevăzuţi în Legea Bugetului de stat pentru 2003.

3. Hotărârea referitoare la procurare n-a fost publicată, cum era legal, în "Monitorul Oficial"

4. Afacerea a fost total intransparentă, iar în spatele ei au stat personal Vladimir Voronin, Vasile Tarlev şi P.Tâltu, de fapt, cei vizaţi în articol ş.a.m.d.

"Justiţia de Buiucani" a considerat, însă, aceste aspecte neconvingătoare. Astfel, pentru faptul că ziarul a greşit cu două automobile, iar, în rest, a avut perfectă dreptate, Judecătoarea Gârbu a dispus încasarea de la TIMPUL a unui milion de lei. În ce mod îi lezează cele două maşini onoarea respectivei companii, nu se ştie!

În ceea ce ţine de acuzaţiile înaintate de "Daac-Prom", companie ce nici măcar n-a fost vizată în articol, judecătoarea a considerat calomniator următorul fragment: "Gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate din Chişinău afirmă că în momentul accederii comuniştilor la guvernare, Vladimir Voronin a vrut să "taie" nodul gordian al fondului de investiţii "Daac-Hermes", înfiinţat în baza bonurilor de investiţii, adică să-i ia la bani mărunţi. Ca acest lucru să nu se întâmple, se zice că cineva i-a plătit altcuiva 500 de mii de dolari. Sunt simple speculaţii şi învinuiri nefondate, nu se ştie". Prin hotărârea judecăţii, acest pasaj a fost "apreciat" la 350 de mii de lei, deşi "Daac-Prom"-ului acesta i-a lezat demnitatea şi reputaţia profesională în valoare de 500 de mii de dolari. Ne vom referi la acest aspect ceva mai jos. Înainte de toate, trebuie să spunem că, pe durata întregului proces, a fost evident că asupra instanţei sunt exercitate presiuni. La un moment dat, nu se mai înţelegea: cine este avocatul "Daac-Hermes"-ului, Oleg Makari sau instanţa. Redacţia TIMPUL s-a abţinut de la orice acţiuni care ar putea fi tratate ca influenţare asupra instanţei. Am evitat să chemăm la şedinţele judiciare atât reprezentanţii mass media, cât şi pe cei de la organismele străine sau locale, interesate de proces. De asemenea, nu am publicat nici un material despre acest caz pe durata procesului. Instanţa, însă, s-a comportat straniu, să nu zicem, părtinitor. Iată despre ce este vorba.

În primul rând, dosarul TIMPUL contra "Daac-Hermes" urma să fie examinat de către Judecătoria Economică, nu de o instanţă ordinară, deoarece atât reclamantul, cât şi reclamatul sunt agenţi economici. Deşi TIMPUL a solicitat transmiterea cauzei, conform competenţelor, Curţii de Apel Economie, cererea ne-a fost respinsă.

În al doilea rând. Iniţial, reclamantul - adică "Daac-Hermes" - a pretins repararea atât a prejudiciilor morale, cât şi a celor MATERIALE în valoare totală de 2 milioane de dolari. Avocatul TIMPULUI, Alexandru Tănase, a revendicat instanţei să oblige "Daac-Hermes" şi "Daac-Prom" să plătească taxa de stat în mărime de 3 la sută din suma despăgubiri lor cerute, deoarece litigiul este de natură patrimonială. Menţionăm că 3 la sută din două milioane de dolari constituie 60 mii $. Nici această chestiune principială n-a fost luată în considerare de către judecătoare. Mai mult ca atât, instanţa i-a sugerat fără înconjur avocatului "Daac-Hermes", chiar în sala de judecată, să-şi modifice cererea, adică să renunţe la pretenţiile materiale şi să ceară doar repararea daunelor morale, lucru întâlnit doar la Judecătoria Buiucani!

În al treilea rând. Pentru şedinţa din 28 aprilie, instanţa a obligat compania în cauză să prezinte contractul de vânzare-cumpărare a automobilelor Skoda. Reprezentantul acesteia a pus la dispoziţie, însă, "o anexă", refuzând să prezinte contractul pe motiv că acesta conţine date confidenţiale. Am cerut ca "Daac-Hermes" să respecte încheierea judiciară din 31 martie şi să pună la dispoziţie contractul. Pierdut cu firea, reprezentantul acesteia a cerut o pauză de cinci minute. După pauză… judecătoarea a declarat că fiţuica dată (anexa) este suficientă, iar contractul nu mai e necesar! Justiţie de Buiucani! "Dar poate nici nu există vreun contract sau "anexa" e... de fabricaţie mai proaspătă?”, ne întrebăm noi. Instanţa nu şi-a pus asemenea întrebări. Senzaţia că asistam la un teatru al absurdului nu ne părăsea… Aşadar, până la urmă, Judecătoria Buiucani a emis o hotărâre peste măsură de contradictorie. Astfel, deşi a respins oarecum învinuirile Companiei "Daac-Hermes", instanţa a stabilit, în favoarea acesteia, despăgubiri în sumă de 1 mln. 350 mii lei (circa 112 mii dolari) ce pun în pericol activitatea de mai departe a ziarului TIMPUL. Paradoxal, a fost menţinut sechestrul de 500 mii dolari pe contul în valută, care e mai mare decât cuantumul fixat de pagube morale!

În temeiul celor spuse mai sus, credem în continuare că "Daac-Hermes" nu vrea să-şi recapete onoarea "lezată", iar justiţia nu ţine să triumfe adevărul, ci se doreşte lichidarea publicaţiei noastre. Atunci de ce nu s-a emis o hotărâre, pe care TIMPUL poate s-o îndeplinească?! De unde să luăm noi un milion de lei? Să-l furăm ? Am face-o, dar nu suntem de la Cancelaria de Stat !

Bineînţeles, vom ataca această hotărâre inechitabilă şi disproporţionată la Curtea de Apel, iar în caz de judecată strâmbă acasă, vom apela la CEDO, şi vom demonstra că avem dreptate. Iar în ceea ce ţine de legăturile personale dintre cei de la "Daac-Hermes" şi Puterea comunistă, legături despre care am scris şi care, am înţeles, au deranjat, cel mai mult, conducerea acestei companii, bănuim în continuare că ele există. O dovadă ar fi că V. Chirtoca, directorul "Daac-Hermes", este astăzi membru al Consiliului economic superior de pe lângă prim-ministru, tot el sponsorizând plecarea din anul trecut a lui Vladimir Voronin în Olanda, precum şi alte acţiuni asupra cărora vom reveni. Deşi am scris despre respectiva "sponsorizare", "Daac-Hermes" nu ne-a dat în judecată. De ce? Pentru că aşa a şi fost. Surprinzător, dar tocmai "demnitatea şi reputaţia profesională" a acestei companiei a fost "estimată" de justiţia moldovenească la suma de 1 mln. 350 mii lei!

 

Ziaristi de la Chisinau au protestat impotriva presiunilor economice si politice asupra presei

BASA-PRESS, 3 mai 2004

Peste 200 de ziaristi au participat luni la un mars al solidaritatii, desfasurat in centrul Chisinaului, protestand impotriva constrangerilor de ordin politic si economic aplicate de putere in incercarea de a tine in frau presa.

Jurnalistii au pornit in mars de la Casa Presei si au trecut pe artera centrala a capitalei, bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, scandand lozinci de condamnare a cenzurii si presiunilor politice. Ajunsi in fata cladirii Parlamentului, participantii la actiunea autorizata de administratia locala, au format un lant al solidaritatii. A urmat apoi un miting, care s-a desfasurat in Gradina Publica "Stefan cel Mare".

Angela Sarbu, directorul Centrului Independent de Jurnalism, a declarat in cadrul mitingului ca jurnalistii care au iesit in strada sunt astazi mai multi decat in anii precedenti, deoarece situatia presei in Republica Moldova s-a inrautatit, in comparatie chiar cu 2003, iar drepturile ziaristilor sunt tot mai des incalcate. In pofida greutatilor prin care trece mass-media neafiliata puterii, exista tot mai multi ziaristii care pun pret pe libertate si principialitate, a spus Sarbu.

Organizatorii actiunii, un sir de organizatii neguvernamentale ce activeaza in domeniul presei, au initiat o campanie de colectare a semnaturilor in favoarea modificarii Codul Civil care nu stabileste un plafon anume al amenzilor aplicate de instantele judecatoresti pentru articole ce lezeaza demnitatea si onoarea cetatenilor. In opinia organizatorilor, aceasta norma civila aplicata in mod abuziv poate conduce la descurajarea activitatii jurnalistice si falimentarea deliberata a presei incomode.

Organizatorii au invocat cu titlu de exemplu litigiul dintre ziarul "Timpul" si Compania "DAAC-Hermes", intreprindere ce a pretins despagubiri de aproximativ doua milioane USD pentru pretinsele prejudicii suportate in urma unui articol despre o tranzactie de livrare a unui lot de autoturisme Skoda, distribuite presedintilor de raioane si sefilor oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

In cadrul mitingului, directorul Centrului de promovare a Libertatii de Exprimare si a Accesului la Informatie, Vasile Spinei, a acordat patru "Clopote de bronz", premiu instituit in premiera de catre Centrul "Acces-Info" si organizatia internationala "Article XIX". Premiul pentru curaj i-a fost acordat lui Iacob Guja, redactor-sef al "Revistei nationale de Drept", autor al unui ciclu de materiale de investigatie, initiate de Asociatia Presei Independente. Premiul pentru onestitate l-a primit Cornelia Cozonac, presedintele Centrului pentru Jurnalism de Investigatie, pentru un ciclu de materiale anticoruptie. Premiul pentru sacrificiu i-a fost inmanat lui Ion Enache, vicedirector al postului de radio "Antena C", care timp de sapte zile s-a aflat in greva foamei, impreuna cu alti colegi de-ai sai, in semn de protest fata de sistarea emisiei posturilor municipale de radio si televiziune "Antena C" si "Euro TV" Chisinau. Premiul pentru consecventa i-a fost decernat Departamentului Statistica si Sociologie, care a devenit una dintre cele mai transparente institutii publice, in opinia lui Spinei.

Manifestatia de luni a deschis seria de actiuni desfasurate cu ocazia Zilei Mondiala a Libertatii Presei, marcate pe 3 mai.

 

DECLARAŢIE a săptămânalului TIMPUL

în legătură cu decizia Judecătoriei Buiucani din Chişinău din data de 28 aprilie 2004

TIMPUL, nr.126, 7 mai 2004

Dând curs propunerilor formulate în cadrul manifestărilor legate de sărbătorirea Zilei libertăţii presei, echipa ziarului TIMPUL a adoptat o Declaraţie care a fost difuzată ambasadelor şi misiunilor diplomatice străine acreditate în R. Moldova, instituţiilor media de peste hotare, precum şi partenerilor Companiei "Daac-Hermes" de aici şi din Cehia. Publicăm această Declaraţie.

 

Pe data de 16 ianuarie 2004, TIMPUL publică materialul de investigaţie "Luxul în ţara sărăciei", semnat de A. Anghel, în care face o serie de dezvăluiri privind o tranzacţie de cumpărare a unui lot de maşini de lux Skoda de către Cancelaria de Stat de la Compania "Daac-Hermes". Obiectivul investigaţiei a fost de a informa opinia publică despre lipsa de transparenţă şi modul dubios de a gestiona banii publici. În mod straniu, la acest material nu a reacţionat, precum ar fi fost firesc, Cancelaria de Stat, ci Compania "Daac-Hermes". Astfel, pe data de 23 ianuarie 2004, această companie acţionează în judecată publicaţia TIMPUL, solicitând drept "despăgubiri morale" suma fantastică de 20 milioane lei şi 500 mii dolari. Judecătoria Buiucani reacţionează prompt şi aplică sechestru pe bunurile redacţiei în aceeaşi sumă.

În data de 28 aprilie 2004, judecătoarea Silvia Gârbu din cadrul Judecătoriei Buiucani din Chişinău a emis o hotărâre prin care a decis penalizarea ziarului TIMPUL cu suma de 1 milion 350 mii lei, ceea ce echivalează cu falimentul şi închiderea publicaţiei. Această hotărâre este, indiscutabil, un act de răfuială brutală a regimului comunist cu presa independentă.

TIMPUL nu a avut parte de un proces echitabil, deoarece hotărârea a fost comandată personal de către preşedintele Voronin şi administraţia sa, cu mult înainte de începerea procesului, aceştia având un interes politic vital ca datele "afacerii Skoda" să nu ajungă în atenţia opiniei publice şi, înainte de toate, a electoratului. Astfel, hotărârea adoptată împotriva publicaţiei TIMPUL face parte din cadrul unei ample campanii de reprimare a democraţiei şi a libertăţilor cetăţeneşti din R. Moldova.

De facto, decizia (în cazul în care va fi aplicată) înseamnă închiderea ziarului. Iar ziarul trebuie închis, pentru că a spus adevărul. Menţionăm că TIMPUL este ziarul de limbă română care se află în topul celor mai influente publicaţii independente, iar închiderea sa ar fi o lovitură dată democraţiei în R. Moldova.

Pentru o mai amplă şi corectă informare, prezentăm sumar datele "afacerii Skoda":

- guvernul nu a organizat licitaţie;

- banii nu au fost prevăzuţi în Legea Bugetului de stat;

- decizia de cumpărare a maşinilor nu a fost publicată în "Monitorul Oficial";

- guvernul a refuzat să ofere informaţii privind această tranzacţie;

- Compania "Daac-Hermes" a refuzat să pună la dispoziţia instanţei de judecată acest contract, deşi a fost obligată să o facă;

- singurul act oferit instanţei a fost copia unei anexe la un contract mai vechi, pe care de asemenea nu l-a văzut nimeni;

- "Daac-Hermes" a pretextat că detaliile contractului sunt secrete, deşi afacerea a fost finanţată din banii contribuabililor;

- TIMPUL s-a adresat în judecată pentru a obţine de la Cancelaria de Stat actele justificative ale acestei tranzacţii, în baza Legii cu privire la accesul la informaţie, dar dosarul se tărăgănează intenţionat.

Exact după două săptămâni de la publicarea materialului "Luxul în ţara sărăciei", conturile redacţiei au fost sechestrate, în timp ce cererea depusă de TIMPUL la Curtea de Apel împotriva Cancelariei de Stat nu este examinată de câteva luni.

În situaţia creată, considerăm necesar ca opinia publică din ţară şi din străinătate, inclusiv partenerii occidentali ai "Daac-Hermes", să ştie despre cârdăşia acestei companii cu regimul comunist de la Chişinău. De asemenea, este necesar să fie cunoscut rolul ce i-a revenit Companiei "Daac-Hermes" în scenariul comunist de lichidare a presei independente. Preşedintele acestei companii, V. Chirtoca, este membru al Consiliului economic de pe lângă prim-ministru, a sponsorizat călătoria şi odihna preşedintelui Voronin în Olanda şi se bucură de faima de a fi o persoană apropiată Puterii comuniste. După criteriile unei lumi civilizate, asemenea gen de "parteneriat" nu poate fi calificat altfel decât trafic de influenţă şi corupţie.

Cu toate că presa a scris despre ilegalitatea "afacerii Skoda", organele de drept nu au dorit să investigheze acest caz. Nici Chirtoca, nici şeful Cancelariei de Stat, P. Tâltu, nu au fost sancţionaţi în vreun fel pentru încălcarea legislaţiei. În schimb, a fost sancţionat ziarul TIMPUL pentru faptul că a făcut publică această afacere murdară. Aşa înţelege guvernul comunist de la Chişinău lupta cu corupţia.

Nu există ţară în Europa, în care tranzacţiile de cumpărare a automobilelor pentru guvern ar fi secrete, la fel cum nu există ţări civilizate unde sunt lichidate ziarele pentru faptul că dezvăluie detalii privind modul de utilizare a banilor publici. De aceea, ne adresăm ambasadelor şi misiunilor diplomatice străine, acreditate în R. Moldova, de a informa guvernele lor, precum şi partenerii occidentali ai Companiei "Daac-Hermes", băncile occidentale care crediteaza această companie, care sunt adevăratele valori împărtăşite de regimul comunist de la Chişinău şi de acoliţii acestuia.

Redacţia săptămânalului TIMPUL,

5 mai 2004

 

“Afacerea Skoda” - secret de stat?

Ina Prisăcaru,

TIMPUL,  14 MAI 2004, NR.127

După cum v-am mai informat, la 18 martie, TIMPUL a dat în judecată Cancelaria de Stat şi Agenţia naţională pentru achiziţii publice (ANAP) pe motiv de îngrădire neîntemeiată a dreptului privind accesul la informaţie. Ambele instituţii au fost chemate în sala de judecată, pentru că nu au oferit informaţii privitoare la procurarea de către guvern (Cancelaria de Stat), din banii publici, a 40 de automobile Skoda Octavia de la "Daac-Hermes".

Atât ANAP, cât şi Cancelaria de Stat solicită acum Curţii de Apel respingerea cererii TIMPULUI, pe motiv că informaţia solicitată de ziar este secretă. Adică, în viziunea ambelor instituţii, informaţiile despre suma şi data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a automobilelor Skoda pentru preşedinţii de raioane, condiţiile în care s-a desfăşurat tenderul, numărul companiilor participante la acesta (dacă au participat), provenienţa banilor (din Bugetul de stat sau din fondul de rezervă al guvernului) sunt... "SECRET DE STAT".

Pe cât de conform cu legislaţia este răspunsul (referinţa) ANAP şi al Cancelariei de Stat, prezentat în judecată, şi cum poate fi calficată ţinerea în secret a activităţii ambelor instituţii publice, am aflat de la Dorin Chirtoacă, jurist la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului:

"Forma şi argumentele expuse în cele două referinţe reflectă într-o bună măsură felul în care Puterea comunistă înţelege conceptul de transparenţă a guvernării. Trebuie remarcată similitudinea "stilului" de exprimare între cele două documente, argumentele juridice invocate fiind identice, fapt ce denotă o coordonare între cele două instituţii. Nu-i exclus ca aceste referinţe să fi fost aranjate, ca de obicei, la telefon. De fapt, calificând informaţiile privind procurarea mijloacelor de transport ca fiind secret de stat, au calificat indirect ca fiind secret de stat însuşi obiectul muncii lor, adică administrarea banilor publici, cheltuirea banilor publici în interesul nostru, al tuturor. Urmând logica lor, nu mai poţi înţelege: oare ce nu este secret de stat în ţara asta?

O asemenea atitudine arată cel puţin incompetenţă din partea funcţionarilor publici sau, mai curând, rea-voinţă şi rea-credinţă din partea lor. Această situaţie ar trebui să-l îngrijoreze pe fiecare contribuabil, întrucât banii lui sunt gestionaţi în mod dubios. Sunt extrem de curios să văd a cui parte va lua instanţa de judecată: a TIMPULUI sau a pârâţilor. Din punctul de vedere al teoriei dreptului, acesta este un caz clasic de refuz abuziv şi sfidător, din partea autorităţilor, de a oferi informaţii oficiale cu caracter public şi de interes public.

Acceptarea argumentelor celor două instituţii ar reprezenta un precedent grav potrivit căruia orice în R. Moldova poate constitui secret de stat, ceea ce este în contradicţie cu ideea de stat de drept şi democraţie, de unde rezultă că R. Moldova alunecă spre dictatură".

 

Imperiul lui Tâltu

Constantin Tănase

TIMPUL, 14 MAI 2004, NR.127

Tragedia de la Ineşti a trecut neobservată. Puhoaiele au înghiţit o bătrână de 73 de ani şi un bărbat de 39 de ani. Victimele au fost trecute cu cinism tipic bolşevic pe seama "calamităţilor naturale". Televiziunea de stat a prezentat câteva imagini "de jele", filmate la locul tragediei, iar o voce din afara ecranului a promis că guvernul se va include "în lupta pentru lichidarea consecinţelor", ajutându-i pe sinistraţi.

În fiecare an auzim povestea asta cu "lichidarea consecinţelor". O auzim de două-trei ori pe vară. Guvernul scoate din rezervele de stat şi împarte sinistraţilor câteva maşini de ciment şi foi de ardezie, considerând că astfel şi-a făcut datoria şi a "lichidat consecinţele". Propaganda oficială foloseşte din plin aceste stihii ale naturii în interesul guvernării: la televiziune ni se servesc imagini cu înalţi oficiali care "hotărăsc întrebarea" chiar la faţa locului. Primul la locul stihiei apare Iovv, tras la patru ace, căruia îi plesnesc nasturii de la gât. Din urma lui vine Cristea cu ajutoare umanitare, însoţit de TV. Scopul acestor vizite e să demonstreze grija partidului faţă de popor. Am impresia că de fapt guvernanţilor le pică bine aceste calamităţi naturale, ele fiindu-le chiar necesare pentru două scopuri: (1) pentru a mai spăla nişte bani şi a ciordi nişte materiale şi (2) pentru a-şi face imagine de "părinţi grijulii ai naţiunii". La fel procedau şi foştii guvernanţi. Îmi amintesc de alunecările de teren din Leuşeni, de la începutul deceniului trecut. Parcă-i văd şi acum foindu-se în faţa camerelor de luat vederi pe şeful statului, pe preşedintele parlamentului şi pe premier, îmbrăcaţi în haine de camuflaj, încălţaţi în cizme strălucitoare, nou-nouţe, veniţi la faţa locului (bineînţeles, însoţiţi de TV) să "lichideze consecinţele"... Din urma lor venea Maricica Liviţchi cu ajutoare umanitare...

Într-un cuvânt, la noi, calamităţile naturale au devenit pentru guvernanţi un prilej de a acumula capital politic, de a-şi spori popularitatea, dar nu de a medita adânc şi responsabil asupra celor ce se întâmplă. Ceva s-a schimbat în ultimii ani în natură, perioadele de secetă pârjolitoare alternează cu ploi torenţiale şi furtuni distrugătoare. În fiecare an, sate întregi sunt înecate, casele rămân fără acoperişuri, este compromisă roada de pe mii de hectare. Oamenii sunt lăsaţi singuri în faţa nenorocirilor, pentru că cele câteva maşini de ardezie şi de ciment nu rezolvă situaţia. E nevoie de un program naţional de luptă împotriva stihiilor naturii, de refacere a satelor. Satele sunt pline de râpi, drumurile nu au sisteme de scurgere, podurile sunt slabe... Sunt necesare investiţii uriaşe pentru a redresa situaţia, în caz contrar, multe localităţi vor fi mânate pe râpă de puhoaie.

Guvernul nu are bani pentru a proteja satele de calamităţile naturale. În schimb, are bani pentru fel de fel de "vizite oficiale" şi beţii colective la Cricova. Când la Ineşti cei doi nenorociţi îşi dădeau sufletul, preşedintele "nostru" se afla în "vizită de lucru" la călugării din Grecia. Apropo de Grecia: pentru vizita şefului statului elen, Constantinos Stephanopoulos, Cancelaria de Stat a cheltuit, din fondul de rezervă al guvernului!, 158.322 lei, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat - 4380 lei, iar Ministerul Culturii - 26.390 lei. (Vezi, "Monitorul Oficial" din 7 mai 2004). Care au fost efectele acestei vizite? De ce aceşti bani nu au fost folosiţi pentru consolidarea podurilor şi astuparea râpelor? În fiecare an, comuniştii toacă milioane de la buget pentru fel de fel de "vizite de lucru" ale lui Voronin, vizite care nu aduc nimic acestei ţări. Milioane se îngroapă şi pentru primirea delegaţiilor străine, a fel de fel de negustori de piei de cloşcă, de pe urma cărora R. Moldova de asemenea nu are nici un folos. Cancelaria de Stat scoate cu dărnicie bani din fondul de rezervă, nefiind controlată de nimeni.

În general, Cancelaria de Stat este un imperiu al misterelor, un stat în stat, iar "modestul" Pantelei Tâltu, care evită camerele de luat vederi, este una dintre figurile-cheie ale acestui regim. El este "Bormanul", "partagenossul" Partidului Comunist. Cheiţa de aur de la fondul de rezervă al guvernului e în mâinile lui. El îi dă bani lui Voronin pentru "vizitele de lucru" peste hotare, tot el decide câte portrete de ale lui Voronin trebuie tipărite şi la ce preţ. Nici o Curte de conturi nu are acces în imperiul lui Tâltu. Totul ce se face în acest imperiu este "secret de stat". Un simplu şi banal contract economic, încheiat între Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes" privind achiziţionarea unui lot de maşini "Skoda", este declarat "secret de stat" (vezi materialul de mai jos).

Primul lucru care urmează a fi făcut după debarcarea comuniştilor e desecretizarea arhivelor Cancelariei de Stat, acest imperiu al misterelor condus de Pantelei Tâltu. Sunt sigur că se va da acolo de lucruri surprinzătoare. Marea dramă a societăţii noastre este că la noi toate "alternanţele la guvernare" au însemnat doar înlocuirea unor hoţi cu alţi hoţi - hoţii "noştri" îi înlocuiesc pe hoţii "lor". Hoţii care câştigă alegerile nu-i pun la dubă pe hoţii care pierd alegerile. Cei care au furat patru ani sunt lăsaţi patru ani să se bucure din plin de roadele furatului, pentru a reveni la treucă mai voinici şi mai odihniţi. Dacă şi după alegerile din 2005 vom avea aceeaşi "alternanţă la guvernare", tainele imperiului lui Tâltu vor rămâne ascunse sub şapte lăcăţi. Cei care vor veni la guvernare vor fi obligaţi - moral şi politic - să deschidă arhivele Cancelarie de Stat şi să-i pună la dubă pe cei ce jefuiesc această ţară. Subliniez: LA DUBĂ, dar nu în alte funcţii de răspundere...

Este oare actuala Opoziţie acea forţă politică nouă care, preluând puterea, să-i pună la răcoare pe toţi horpălăii din fruntea statului? Sau şi cei care vor să (re)vină la treucă sunt legaţi prin fire invizibile cu imperiul misterelor lui Tâltu? Şi atunci, nouă ce ne rămâne? Să cântăm ca Socaciu: "Vin "ai noştri", pleacă-"ai noştri", noi rămânem tot ca proştii"?

...Şi cât vom mai cânta aşa, ca proştii?!

 

Firmele "Daac-Hermes"-ului nu plătesc impozite de peste 100 mii lei

Alina Anghel,

TIMPUL, 14 MAI 2004, NR.127

Două firme - piscicola "Gura Bâcului" şi SRL "Revelaţia" - agenţi economici ce fac parte din grupul de companii "Daac-Hermes", evită de doi ani să plătească impozite în mărime de peste 100 mii lei. Aceste firme exploatează iazurile de lângă satul Ivancea, dar caută motive să nu achite în bugetul local sumele stabilite pentru folosirea acestora. Surprinzător: deşi apele sunt declarate proprietatea statului, lacurile de la Ivancea au fost privatizate (V. Vorornin zice "prihvatizate" -n.n.) de către "Daac-Hermes" în baza bonurilor patrimoniale. În ce mod, nu se ştie.

 

Problema cu piscicola "Gura Bâcului" e mai veche şi extrem de încurcată. Autorităţile locale Orhei spun că lupta cu această firmă a "Daac-Hermes"-ului a început cu vreo trei ani în urmă, din momentul în care a refuzat să achite plăţile pentru arendă. Astăzi, ajunşi la capătul răbdării, responsabilii din Orhei au creat până şi o comisie specială, formată din angajaţi ai Procuraturii Orhei, Departamentului anticorupţie, primarul de la Ivancea, agronomi ş.a. Comisia vrea să atenţioneze Comisia parlamentară de resort asupra fărădelegii, iar în caz contrar, ar putea acţiona în judecată această societate pe acţiuni, ce aparţine "Daac-Hermes".

În ce constă problema? Chestiunea a fost pusă în discuţie la şedinţa din 21 aprilie curent a Comisiei agrare şi industrie Orhei. În cadrul şedinţei, membrul comisiei, M. Boguţchi, a anunţat că piscicola "Gura Bâcului" nu achită impozite pentru că o "acoperă" "Daac-Hermes". Din cauza asta, alţi membri - Sava şi Bobeico - au propus să fie informat procurorul raional "despre neplata impozitelor în sume deosebit de mari". Am citat din procesul-verbal al şedinţei.

Pe 29 aprilie, s-a întrunit Consiliul raional Orhei, care a constatat că piscicola "Gura Bâcului" are în folosinţă terenurile primăriilor de la Pohrebeni (13,72 ha), Donici (25,9 ha) şi Ivancea (92 ha). Decizia consiliului spune că, potrivit Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, dar şi a Hotărârii Curţii Constituţionale din 5 august 2003, terenurile aflate sub bazinele acvatice sunt proprietatea unităţii administrativ-teritoriale şi pot fi folosite doar prin decizia consiliului pirmăriei. Aceasta înseamnă că pământul de sub apă aparţine primăriilor şi pentru arendarea acestuia trebuie să plăteşti. Consiliul raional a stabilit că "Gura Bâcului" nu doreşte să încheie contracte de arendă asupra terenurilor şi provoacă anual prmăriei Ivancea prejudicii de vreo 50 mii lei”. Am citat din decizia consiliului raional Orhei.

Solicitat de TIMPUL, agronomul principal de Orhei, Vasile Bechir, a repetat faptul că "Gura Bâcului" refuză să plătească impozitul funciar stabilit asupra pământului de sub cele trei iazuri de la Ivancea. "E singurul agent economic din Orhei care nu vrea să achite acest impozit. Aţi văzut vreun milionar care ar zice că are bani pe cont? (Probabil, Bechir a făcut aluzie la "Daac-Hermes" - n.r.). Piscicola "Gura Bâcului" deţine iazurile după ce "Daac-Hermes" le-a privatizat doar pentru un milion de lei, adunat pe bonuri. Aceasta însă a privatizat clădirile, digul, nu şi apele, care sunt bunuri comune. Cei de la "Gura Bâcului", însă, spun că au fost privatizate şi iazurile. Cum n-o dai, piscicola trebuie să plătească impozitul funciar pentru terenul subacvatic, în caz contrar primăria Ivancea îi va da în judecată", a declarat Bechir.

Potrivit lui Serghei Liubanschi, primarul satului Ivancea, suma plăţilor neachitate de firma dată e mult mai mare. "Gura Bâcului" a dat în arendă iazurile unei alte firme de-a "Daac-Hermes"-ului - SRL "Revelaţia". Acum, ambele refuză să plătească circa 120 de mii lei: impozitul funciar şi plata pentru folosirea apelor la creşterea peştelui şi a puietului. Fondul de investiţii "Daac-Hermes" a privatizat clădirile aferente iazurilor, apoi, a creat acolo piscicola "Gura Bâcului". Satului Ivancea, însă, nu-i revine nici un ban de pe urma folosirii iazurilor. Se îmbogăţeşte "Daac-Hermes" şi "Gura Bâcului", iar localnicii nu se aleg cu nimic. Vrem ca procuratura să clarifice: cui, totuşi, aparţin iazurile, cum a fost posibilă privatizarea lor, deşi impozitele, oricum, trebuiesc onorate?", a spus primarul.

... Am urmărit o schemă cunoscută prin care proprietatea statului este înstrăinată în baza bonurilor patrimoniale, devenind un bun privat. Oricum, "Gura Bâcului" tot a "Daac-Hermes"-ului rămâne, doar că acţionarii acestui fond n-au nici un dividend de pe urma practicării pisciculturii. În cererea sa în judecată, "Daac-Hermes" a solicitat ca TIMPUL să nu scrie nici un rând despre ea fără avizul conducerii sale. Evident, dacă află lumea despre asemenea mişmaşuri, reputaţia profesională ar putea să sufere...

 

Justiţia şi "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI

TIMPUL, nr.129, 28 mai 2004

Pe 12 mai, TIMPUL a atacat la Curtea de Apel hotărârea din 28 aprilie a Judecătoriei Buiucani emisă în cazul TIMPUL versus "Daac-Hermes". Prin hotărârea acesteia, s-a decis încasarea de la redacţia TIMPUL şi de la semnatară, "în mod solidar" (adică juma-juma), a sumei de 1.000.000 lei în favoarea ÎM "Daac-Hermes" şi de 350 de mii în favoarea "Daac-Prom" SRL ca urmare a articolului "Luxul în ţara sărăciei", care, chipurile, a cauzat prejudiciu moral reputaţiei profesionale a acestor companii.

În hotărârea sa, judecătoarea S. Gârbu a admis parţial cererile reclamanţilor. Ea a constatat că este calomnios şi ponegritor doar pasajul precum că "...în momentul accederii comuniştilor la guvernare (după cum urmează)...". În final, dânsa a tras concluzia că TIMPUL a depăşit vădit limitele unei "critici constructive admisibile într-o societate democratică", invocând în acest sens Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

Vă propunem mai jos două puncte de vedere asupra acestui subiect. (A. A.)

 

Vlad Gribincea,

membru al Organizaţiei obşteşti "Juriştii pentru drepturile omului"

Instanţa de judecată a schimbat obiectul acţiunii, cerând de la pârâţi altceva decât a solicitat reclamantul. Deşi a admis doar o parte din pretenţiile "Daac-Hermes"-ului, judecătorul nu a argumentat necesitatea respingerii în parte a pretenţiilor reclamanţilor. De asemenea, nu a fost justificat nici cuantumul stabilit de despăgubirii, la fel cum nu sunt pezentate nici concluziile ce ar combate argumentele TIMPULUI. Din hotărâre s-ar putea trage concluzia că reprezentanţii TIMPULUI în proces, pur şi simplu, n-au fost auziţi.

Astfel, judecătoarea a decis ca despăgubirile să fie achitate de ambii pârâţi - redacţia ziarului TIMPUL şi autoarea materialului -, în timp ce companiile "Daac-Hermes" au revendicat despăgubiri doar de la publicaţie. Hotărârea este scrisă într-o limbă de lemn, din textul căreia nu înţelegi de ce, totuşi, TIMPUL şi A. Anghel trebuie să achite ÎM "Daac-Hermes" SA - 1.000.000 lei, iar "Daac-Prom" SRL - 350.000 lei. Nu există nici un cuvânt care ar motiva acordarea acestor despăgubiri considerabile. Aceasta ar putea da de bănuit că instanţa a stabilit suma în mod arbitrar.

Judecătoarea a decis să fie încasate de la TIMPUL în favoarea "Daac-Prom" 350 000 lei "drept recompensă pentru prejudiciul moral adus reputaţiei profesionale", fără a indica, măcar la nivel general, cum a avut de suferit reputaţia profesională a acestui SRL. Toţi ştiu, chiar şi studenţii de la Drept, că o persoana juridică nu poate suporta daune morale: o companie sau o întreprindere nu pot avea nici fizic, nici psihic, pe care să le afectezi. Onoarea şi demnitatea sunt atribute ale oamenilor, şi nu ale persoanelor morale (asociaţii, întreprinderi, instituţii etc.). Acestea din urmă pot avea doar reputaţie profesională şi pot pretinde doar repararea prejudiciului cauzat acesteia. Faptul că a fost afectată reputaţia profesională, urma să fie demonstrat prin scăderea cifrei de afaceri, a volumului comercial etc., date ce n-au fost stabilite în şedinţa judiciară. Lipsa unei motivaţii adecvate în textul hotărârii trezeşte suspiciunea că soluţia pronunţată la 28 aprilie este o comandă politică.

În fond, s-a constatat că nu corespunde realităţii doar pasajul prezentat mai sus. În rest, din hotărâre se subînţelege că judecătoarea a recunoscut că pretenţiile "Daac-Hermes"-ului sunt neîntemeiate (cele privind condiţiile de livrare, numărul automobilelor, ilegalitatea afacerii). Cu toate acestea, instanţa a dispus, totuşi, încasarea sumei de 1.000.000 lei!!! Această concluzie rămâne o enigmă pentru mine, deoarece este alogică.

Astfel, judecătoarea a decis să fie dezminţit doar pasajul contestat de "Daac-Prom": "...în momentul accederii comuniştilor la guvernare, Voronin a vrut să "taie" nodul gordian al fondului de investiţii "Daac-Hermes" înfiinţat în baza bonurilor de investiţii, adică să-l ia la bani mărunţi. Ca acest lucru să nu se întâmple, se zice că cineva i-a plătit cuiva 500 mii de dolari...". În acest caz, omul legii a denaturat textul articolului, obligând ziarul să dezmintă o informaţie pe care n-a răspândit-o. Pasajul începe cu: "Gurile rele şi, cu siguranţă, prost informate din Chişinău afirmă că în momentul accederii...". În finalul acestuia se notează că: "Sunt simple speculaţii şi învinuiri nefondate, nu se ştie." Conform standardului instituit de CEDO, un jurnalist poate purta răspundere pentru declaraţiile făcute de altcineva doar atunci când subscrie acestora. Din articol rezultă clar că autorul nu a dat crezare acestor zvonuri, de aceea nu poate fi considerat responsabil pentru ele. Cum poţi să dezminţi ceea ce spun gurile rele?! Mai mult decât atât, avocatul "Daac-Hermes" nici măcar n-a contestat faptul că asemenea discuţii au loc în Chişinău.

Dacă e să comparăm hotărârea din 28 aprilie cu alte hotărâri pronunţate de unii judecători de la Buiucani, vestiţi prin "toleranţa" lor faţă de presă, observăm că şi aceasta, parcă, a fost trasă la xeros. În hotărârea S. Gârbu, sunt pasaje întregi ce n-au nimic în comun cu dosarul dat, ceea ce denotă că judecătoarea n-a scris integral hotărârea, iar examinarea cauzei a fost una formală".

 

Alexandru Tănase,

avocatul TIMPULUI

"Daac-Hermes", fără să-şi dea seama, s-a lăsat atrasă într-o cursă periculoasă. "Articolul "Luxul în ţara sărăciei" nu vizează compania dată, ci ilegalităţile comise de către Cancelaria de Stat. Tocmai din acest considerent, Judecătoria Buiucani nu şi-a motivat hotărârea, căci, pur şi simplu, n-avea ce spune. Evident, în spatele acestei farse judiciare, se află Cancelaria de Stat, care vrea să scoată castanele din foc cu "mâna" "Daac-Hermes"-ului. Din acest motiv, "Daac-Hermes" ar trebui să-şi dea seama de consecinţele ce vor surveni în cazul în care hotărârea din 28 aprilie va rămâne în vigoare. TIMPUL va acţiona guvernul R. Moldova la CEDO, unde, fără nici un dubiu, va câştiga. Ulterior, având hotărârea CEDO, vom ataca în justiţie "Daac-Hermes", cerând să ne fie recuperate daunele provocate în urma acţiunilor sale. Presupunem că imaginea acestei companii, ce se bucură de sprijinul actualei Puteri, va fi ştirbită grav", susţine avocatul nostru.

Totodată, Al. Tănase afirmă că Judecătoria Buiucani a emis o hotărâre ce contravine circumstanţelor de drept şi de fapt ale legislaţiei. "Instanţa dată nu era competentă să judece acest dosar, deoarece cauzele privind apărarea reputaţiei profesionale în activitatea unor agenţi economici sunt de competenţa instanţelor economice. Iar TIMPUL şi companiile "Daac-Hermes" au calitatea de agenţi economici. Este principial faptul că în textul Convenţiei Europene, precum şi în practica CEDO nu poate fi găsită vreo sintagmă de genul acesteia - "critică constructivă admisibilă". (Voronin şi actuala Putere o foloseşte frecvent -n.r.). Dimpotrivă. Potrivit practicii CEDO, chestiunile ce prezintă interes pentru întreaga societate ("Afacerea Skoda" a fost de interes public) sunt considerate mai importante decât răul provocat unor persoane prin dezvăluirea unor informaţii. Libertatea presei presupune publicarea unor zvonuri, afirmaţii sau judecăţi de valoare, a căror veridicitate ziariştii nu sunt obligaţi s-o demonstreze".

____________________________________________________________________________________

 

CEDO a pronunţat 17 hotărâri pe dosare intentate R. Moldova

La 25 mai 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat 17 hotărâri în acelaşi număr de dosare intentate R. Moldova.

Într-un comunicat de presă difuzat miercuri, Vitalie Nagacevschi, preşedintele ONG "Juriştii pentru Drepturile Omului", a declarat că "pentru moment, nu se cunoaşte dacă în aceste cazuri R. Moldova a fost condamnată. Dar, ţinând cont de faptul că aceste dosare sunt similare cu cel al Tatianei Prodan - în care R. Moldova a fost învinuită de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive - ne permitem să concluzionăm că este vorba de 17 hotărâri de condamnare a R. Moldova pentru violarea articolului 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (dreptul la un proces echitabil) şi a articolului 1 din Primul Protocol adiţional (dreptul la respectul proprietăţii)".

Hotărarile vor fi făcute publice la 15 iunie. În cazul în care R. Moldova va fi condamnată, tot atunci se va afla cuantumul pagubelor morale şi al celor materiale acordate petiţionarilor.

 

Guvernul, "veriga tare" în "lanţul corupţiei"

Raioanele vor plăti cele 40 de Skoda Octavia din banii pentru pensii

Alina Anghel,

TIMPUL, 28 MAI 2004, NR.129

Săptămâna aceasta, au apărut date noi în "Afacerea Skoda". E vorba de o circulară a guvernului ce confirmă o dată în plus faptul că afacerea a fost total ilegală şi că cele 40 de automobile, oferite de Voronin şefilor de raioane şi de filiale ale Cancelariei de Stat, n-au fost cadouri. Din contra. Din ordinul guvernului, aproape 10 mln. de lei - plata pentru maşini - vor fi luate din bugetele raionale, adică din buzunarul fiecărui ţăran, pedagog, pensionar ş. a., care a plătit un an impozite în speranţa unei vieţi mai bune. Astfel, cele 40 de maşini de lux Skoda Octavia reprezintă, de fapt, "cadoul" făcut de guvern preşedinţilor de raioane din buzunarul... poporului.

Precizăm că, în luna noiembrie 2003, P. Tâltu, directorul Cancelariei de Stat, a procurat de la "Daac-Hermes" 40 de Skoda la preţul de 232 mii lei bucata (circa 17 mii $ sau vreo 14.600 euro). În total, e vorba de peste 9,2 mln. lei (circa 600 mii euro). Maşinile s-au cumpărat fără ca cineva să le fi cerut şi fără să existe vreun leu prevăzut pentru ele. Cum, de unde a luat Tâltu milioanele de lei, ce învârteli cu bani publici a făcut, rămâne, deocamdată, o enigmă. Aşa a vrut muşchiul lui Voronin: să le ofere în prag de alegeri câte un automobil preşedinţilor de raioane. Tâltu s-a executat: a "împrumutat" de undeva banii, iar acum, trebuie să-i restituie. Cum? Mână de la mână, raion de la raion...

Că e aşa, o dovedeşte circulara semnată pe 18 mai de viceprim-ministrul comunist, Vasili Iovv, adresată tuturor preşedinţilor de raioane. În ea scrie: "Rog, în termen de până la 20 mai curent, să remiteţi în adresa Cancelariei de Stat decizia Consiluilui raional privind alocarea mijloacelor financiare, din bugetele raionale, pentru autoturismele de marca Skoda Octavia Elegance, repartizate pe data de 30 decembrie 2003, şi puse la dispoziţia preşedinţilor raioanelor". Deşi suma nu este indicată, am aflat că e vorba de 232 mii de lei. Responsabili de executarea acestei "ordonanţe" sunt oficialii G. Goleac şi A. Panaghiu.

Înainte să ne referim la "legalitatea" acestei "rugăminţi" şi la modul cum este ea executată în raioane, i-am contactat pe responsabilii menţionaţi. Astfel, dna G. Goleac ne-a declarat că ştie despre existenţa circularei, dar, deocamdată, "n-a acumulat informaţii despre îndeplinirea acesteia în teritoriu". Dl A. Panaghiu a afirmat că nu este la curent cu ordonanţa lui Iovv, deoarece a lipsit în această perioadă.

În schimb, sunt bine informaţi în acest sens preşedinţii de raioane şi consilierii raionali cu care am discutat. Bunăoară, Gh. Zagorodnîi, preşedintele Consiliului raional (CR) Ungheni, ne-a declarat cu seninătate că, încă în ianuarie, consiliul pe care îl conduce a adoptat decizia privind alocarea de la bugetul raional a 232 mii lei pentru Skoda Octavia. "A fost o decizie unanimă. Economia ţării creşte, în Ungheni lucrurile merg bine şi am răsplătit maşina din sursele raionului. Fiecare din cei 130 de mii de locuitori ai raionului Ungheni au plătit pentru Skoda mea şi se mândresc că preşedintele lor călătoreşte cu un asemenea automobil frumos. Da, avem şi alte probleme, trebuie să reparăm drumurile, dar, cu timpul, le vom face pe toate", zice Zagorodnîi.

Însă Gh. Cibotaru, preşedintele CR Nisporeni, e de altă părere. "Ca să luăm o asemenea decizie e nevoie de votul majorităţii consilierilor raionali. În cazul în care majoritatea lor se vor împotrivi, Nisporenii nu vor aloca bani pentru maşină. În raionul nostru sunt 14 consilieri comunişti, restul 19 reprezintă alte partide", ne-a declarat Cibotaru. Consilierul raional de acolo, Ion Triboi, a precizat că, în cazul în care, CR Nisporeni va refuza să aprobe decizia cu privire la alocarea a 232 mii lei, guvernul ar putea să reţină această sumă din cuantumul transferurilor de stat. Vorba e că Bugetul de stat e dator acestui raion cu 3 mln. lei, bani prevăzuţi pentru construcţii capitale, învăţământ, sănătate. El n-a exlus eventualitatea ca suma "necesară", pur şi simplu, să fie reţinută, fapt absolut ilegal.

Preşedintele CR Rezina, V. Ciorici, a declarat că, în oraşul lor, încă n-a apărut "scrisoarea" lui Iovv, dar a afirmat că Skoda Octavia este "cadoul guvernului". Din alte surse, am aflat că, la începutul anului, pentru automobilul lui Ciorici au fost alocate 118 mii lei, de restul, probabil, urmând să se facă rost în curând. Mai mult, pe la Rezina circulă zvonuri că maşina preşedintelui a fost avariată recent. Şi preşedintele CR Drochia, V. Belinschi, ne-a răspuns în doi peri la întrebare, menţionând doar că pentru procurarea automobilului "au fost găsite deja resursele necesare".

Extrem de revoltat de apariţia ordonanţei lui Iovv este, însă, Gh. Tabunşcic, preşedintele raionului Căuşeni. "De la bun început, am fost împotriva acestui "cadou", băgat cu de-a sila. Raionul nostru nu are bani ca să cumpere un automobil atât de scump. Sunt contra şi majoritatea consilierilor: avem 20 de consilieri democraţi şi 15 - comunişti. De ce guvernul nu m-a întrebat: am eu nevoie de o maşină ca Skoda, scumpă şi nepotrivită pentru drumurile noastre, ori n-am?! Cu 232 de mii de lei cumpăram trei maşini. Iată, mi-a dat Voronin Skoda asta, şi o ţin în garaj. Nici măcar acte însoţitoare nu are. Duminica trecută, când a fost Tarlev la Căuşeni, i-am spus în faţă: raionul nostru nu va aloca suma dată. Avem alte necesităţi. Ştiţi ce mi-a răspuns? "Treaba ta. Toţi preşedinţii vor umbla cu Skoda, iar tu - nu". Am înţeles că, dacă n-o vom procura, ne vor lua maşina. N-au decât. Din câte am auzit, nici la Ialoveni, Criuleni, Orhei şi în alte raioane, consilierii nu vor să aloce bani". Gh. Tabunşcic a explicat că, în caz de nesupunere, banii ar putea fi reţinuţi de către Ministerul Finanţelor din aşa-zisele surse OD - datoriile creditoare ale Bugetului de stat faţă de raioane -, adică e vorba de aceleaşi transferuri.

Solicitat să comenteze "rugămintea" lui Iovv, Gheorghe Susarenco, fost judecător la Curtea Constituţională, afirmă că e o indicaţie directă a guvernului dată autorităţilor locale, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a Constituţiei."E un amestesc ilegal al guvernului în treburile administraţiei publice locale. Consiliile raionale sunt organe executive şi doar ele au dreptul să decidă în ce mod să gestioneze banii locali. În felul acesta, sunt încălcate principiile autonomiei locale şi ale descentralizări Puterii. De asemenea, indicându-le şefilor de raioane ce maşini să cumpere şi la ce preţ, se încalcă şi art. 126 din Constituţie, care se referă la economia de piaţă".

Vedem tot mai clar că "Afacerea Skoda" a fost şi este una curat murdară. Oricum, până la urmă, chiar dacă unele consilii raionale se vor opune "rugăminţii" guvernului, cele aproape 10 mln. de lei vor fi sustrase din Bugetul de stat. Cel mai probabil, Ministerul Finanţelor va fi forţat să aloce raioanelor mai puţin decât li se cuvine, act anticonstituţional sută la sută. Că doar nu vor scoate Voronin, Tarlev, Iovv, Tâltu sau Oleg Voronin (acesta din urmă, cică, a organizat "Afacerea Skoda"), milioanele din buzunarele lor ca să se astupe gaura. Tragem nădejde, însă, că autorităţile locale nu vor tăcea în cazul dat.

Ştim cu certitudine, şi sperăm să demonstrăm şi cu probe, că în spatele "Afacerii Skoda" stau oficiali de la guvern/Cancelaria de Stat care, "protejând" o întreagă reţea de firme, s-au pricopsit binişor de pe urma afacerii. Până să vă povestim despre asta, îi cerem lui P. Tâltu un răspuns oficial la întrebarea - care nu poate nicidecum constitui un secret de stat - din ce fonduri provin banii pe care Cancelaria de Stat i-a achitat "Daac-Hermes"-ului pentru lotul de limuzine Skoda?

 

UN LEU PENTRU "DAAC-HERMES"!

Acţiunea sub acest generic continuă şi în săptămâna curentă. La redacţie, în fiecare zi, sosesc plicuri cu câte un leu pentru onoarea şi demnitatea Companiei "Daac-Hermes". Îi chemăm pe cititorii noştri să ne sprijine şi mai departe, rugându-i să ne trimită doar câte un leu.

"Sunt un cititor fidel al dvs., citesc ziarul în fiecare săptămână şi gândul că ar putea veni ziua când TIMPUL n-ar mai apărea în chioşc mă sperie. Vreau să particip şi eu la maratonul "Un leu pentru "Daac-Hermes", sperând că, depunând doi leuţi jerpeliţi, voi "salva" "demnitatea" şi mai jerpelită a "Daac"-ului. Vă doresc să rezistaţi şi să luptăm împreună. Trebuie să câştigăm, căci eu şi familia mea avem nevoie de TIMPUL.

Ion Efros, s. Măgdăceşti, r-l Criuleni

 

Василий Киртока: «Средства массовой информации затопил негатив...»

КОМСОМОЛЬСКАЯ ПРАВДА, 1 июня 2004

Президент компании Daac-Hermes уверен, что для выхода из кризиса Молдове необходимо позитивное мышление ее граждан. На его формирование должны влиять СМИ…

Василий Киртока, один из крупных бизнесменов республики, о проблеме негатива в СМИ знает не понаслышке. Некоторое время назад газета Timpul обвинила компанию Daac-Hermes в весьма неблаговидных делах, что побудило последнюю подать судебный иск о защите чести и достоинства. Автор той статьи, в частности, утверждал, что Daac-Hermes продала правительству Молдовы сорок с лишним автомобилей Skoda по цене выше реальной на 7 тысяч евро за штуку, при этом-де разница в стоимости осела в карманах участников сделки и будет использована в предвыборной кампании партии коммунистов.

- Василий Афанасиевич, так где же осели эти тысячи?

- Суть лживости опубликованной Timpul информации в том, что участниками сделки якобы были «прикарманены» огромные деньги; как у нас водится, под это обвинение в финансовой нечистоплотности подведена и политическая подоплека: у Daac-Hermes, мол, какие-то особые связи с правящей партией. На самом деле все не так: руководство Республики Молдова вело с чешским концерном Skoda Auto прямые переговоры о приобретении автомобилей. Но концерн прямыми продажами не занимается - он делает это только через своих официальных представителей в регионах. И так как в Молдове именно Daac-Hermes является таким представителем, мы и осуществили поставку, страхование, предпродажную подготовку и осуществляем гарантийное сервисное обслуживание данных автомобилей. Правда состоит в том, что в результате проведенных не нами переговоров за каждый автомобиль было заплачено около 14,5 тыс.евро (а не 25 тыс., как утверждала газета). Это при том, что в нашем салоне эти машины стоят около 18 тыс.! Вдобавок к этому концерн Skoda Auto (не Daac-Hermes, подчеркиваю!) четыре автомобиля просто подарил молдавской стороне.

- Выходит, на этой сделке вы практически ничего не заработали?

- В данном случае для нас был важен сам факт, что в стране появится больше автомобилей марки Skoda – это имидж, это позитивное отношение к автомобилю, кстати – очень неплохому. В данном случае мы получили выгоду нематериальную. Стало быть, разница в цене, на которой построен материал, а следовательно, и «прикарманенные» и «вымытые» тысячи – банальная ложь и клевета. Почему Daac-Hermes должна сносить подобное? Почему Timpul позволяет себе подобное? Кто сказал, что свобода слова означает свободу очернительства? И кто решил, что правда бывает только со знаком минус: если газета заполонила свои страницы негативом, то она правдива, а если видит в окружающем мире и другие краски, кроме черной, – нет? Целому ряду кишиневских газет, жестко осудивших наше обращение в суд, не хватило смелости, независимости и элементарного чувства справедливости, чтобы опубликовать и точку зрения компании. Значит, эти издания настолько не доверяют здравому смыслу своих читателей, что предпочитают сервировать им однобокую информацию. Но тогда что же это за правда? Не в этой ли однобокости причина той злобы, которую буквально извергают сегодня многие газеты? А ведь она не на пользу идет, а во вред читателям, обществу в целом…

Я бы предложил не только журналистам, но и всему обществу задуматься над этими вопросами. По сути - речь о качестве нашей журналистики, которая напрямую влияет на психику читателей и поэтому просто обязана чувствовать ответственность за формирование позитивного сознания людей. Потому что без него нет развития, нет движения вперед, нет целеустремленности. Нет будущего.

Кстати, мы не обязаны давать приведенные выше цифры, доказательства опубликованных фактов по закону обязана обеспечить газета. Но я решил их обнародовать, чтобы на этом примере обсудить более широкий круг вопросов.

«Неприязни к журналистам не испытываю»

- Вы подали на газету Timpul в суд?

- Да. В первой инстанции они дело проиграли. Суд решил взыскать с газеты 1,350 миллиона леев.

- Не слишком ли много? Не слишком ли жестко?

- Знаете, после того, как появилась эта порочащая нашу репутацию статья, я поговорил с главным редактором газеты. Решил, что тут нет никакого «заказа», что они просто ошиблись. Но, к сожалению, никакого желания понять и исправить ошибку со стороны Timpul я не увидел. Более того, мне намекнули: если, мол, нас не удовлетворят несколько неприметных строк о том, что произошла ошибка и мы не отзовем иск, газета будет собирать компромат на нашу компанию и публиковать его. Что мне оставалось делать в такой ситуации? Поступать, как это принято в цивилизованных странах: защищать доброе имя компании в суде.

А потоки грязи, как меня и предупредили, продолжают литься. И вновь журналисты с согласия, очевидно, издателей демонстрируют неуважение к своим читателям и публикуют ложь, не утруждают себя элементарной проверкой изложенных фактов...

- Какая-то личная неприязнь к журналистам как к таковым у вас после этого появилась?

- Ни в коем случае. Более того, никаких негативных эмоций я даже по отношению к журналистам Timpul не испытываю. У нас разное понимание свободы слова, т.е. разногласия, подобные которым во всем мире решаются в суде. Вот и мы их решаем. Если бы написали обо мне как о частном лице какую-либо несуразицу, скорее всего, я не стал бы судиться. Но в данном случае речь о компании, у которой 120 000 акционеров, 4500 работающих, много местных и зарубежных партнеров с мировым именем. И всем им небезразлично, кто их партнер, с кем они имеют дело. Понимают ли журналисты, что подобными публикациями приносят вред не только Киртоке, но и десяткам тысяч людей, в той или иной мере зависящим от нашей компании? Любая критика должна основываться на конкретных фактах и аргументах, а не на предположениях и абстрактных суждениях. И нет в этом деле никакой тайной подоплеки, хоть меня и обвиняют в каком-то «политическом заказе». Мы занимаемся бизнесом, а не политикой. И работаем при той власти и с теми людьми, что были избраны на законных основаниях. Глупо ожидать, что где-то, в какой-либо стране бизнесмены возьмут да и свернут свой бизнес только потому, что сменилась партия у власти. Тот, кто поставил Дело, и сделал это с серьезными намерениями, обязан уметь конструктивно сотрудничать с властью, избранной народом, и развивать свой бизнес на благо экономики в целом. Ведь именно благодаря деятельности бизнесменов у нас открываются новые предприятия, а значит – создаются новые рабочие места, поступают налоги в бюджет, пополняется пенсионный фонд и т.д. Средства на эти цели могут прийти только из бизнеса. Больше неоткуда. Должен развиваться бизнес, работать производство, создаваться материальные блага. И люди, которые этим занимаются, нуждаются в моральной поддержке общества. Коль уж мы строим капитализм, так давайте делать это вместе.

Мне кажется, журналисты – первые, кто должен это понимать. К сожалению, не у всех представителей нашей прессы такое понимание есть, более того - к деловым людям отношение чаще всего примитивно-враждебное. Потому, когда речь идет о бизнесе (рекламные статьи не в счет), выискивается только негатив. Он просто заполонил иные печатные издания, у нас негатив – уже традиция. Но эта традиция вредна обществу.

Я это говорю, хорошо осознавая, что в «цивилизованном обществе» не принято критиковать прессу. Но почему? Ведь когда клиенты нас критикуют, я все бросаю и внимательно прислушиваюсь к их мнению, ведь они - наши клиенты и тем самым нас поддерживают. Я и работники нашей компании – Ваши читатели, Ваши рекламодатели, т.е. Ваши клиенты. Будьте добры, выслушайте меня и, по возможности, примите во внимание.

«Не хочу, чтобы мои дети росли в атмосфере «чернухи»!

- Вы говорите, СМИ чересчур загружены «чернухой». Но ведь она, как правило, самая рейтинговая…

- Это всеобщее заблуждение! На самом деле все мы давно устали от новостей и информации со знаком минус. Я сужу об этом и с точки зрения отца двух сыновей: я не хочу, чтобы они жили в атмосфере «чернухи». И никто из родителей такого своим детям не желает.

- Хорошо. Муж приревновал жену и задушил ее в спальне. Это я вам так вкратце «Отелло» Шекспира пересказал. Тоже ведь «чернуха». И одновременно - литературный шедевр. Как быть, если негатив объективно существует вокруг нас?

- Никто не предлагает замалчивать событие. Но журналисты должны не только говорить, «что», но и следить за тем, «как»! Я думаю, настала пора открыть в обществе широкую дискуссию на тему свободы слова.

- Вам она не по душе?

- Вовсе нет. Но о свободе какого слова речь? О свободе нескольких сотен издателей и журналистов грузить общество всем, что накопилось в них в течение жизни? Вы святые? Свобода ВЕРНОГО слова – вот что нам необходимо. Свобода слова - это не свобода клеветы. У пишущего, выступающего должен быть высокий уровень компетентности и ответственности за написанное и сказанное. Должны быть тормоза, табу, обязательная самоцензура. Журналисты должны любить людей. А у нас? Обожаем прокурорский тон, заранее знаем, кто прав, кто виноват, готовы судить о том, в чем не разбираемся вовсе…

- Эдак мы и цензуру помянем добрым словом.

- Почему нет? Вот есть полиция, которая вас защищает, когда в вас стреляет преступник. А кто защищает вас, если выстрелят словом? А разве человек, который ранит, убивает вас морально, не совершает преступление?

- Вы всерьез полагаете, что негатив, идущий через СМИ, отрицательно влияет на страну?

- Я в этом глубоко убежден. Это доказано наукой: отрицательная энергия человека воздействует на окружающий его мир. К сожалению, сегодня люди бессильны перед лицом коррупции, бюрократизма, нищенских условий жизни, они запуганы и унижены этим бессилием. Оно парализует их волю, их желание изменить жизнь, их стремление к лучшему, наконец. Им необходимо позитивное мышление, иначе не перебороть это состояние. Когда молдавские СМИ будут формировать позитивное мышление у граждан нашей страны, тогда у страны появится шанс выйти из кризиса. Уверен, что так.

- Но правда в том, что сейчас в стране плохо. Нам, журналистам, скрывать ее?

- Во-первых, никто не может утверждать, что обладает абсолютной правдой. Она у каждого своя. Во-вторых, если все время твердить «плохо, плохо, плохо», то люди становятся рабами этого утверждения. И тогда в обществе главенствует чувство безысходности и тщетности усилий что-либо изменить. А вы найдите и что-нибудь хорошее! Есть же вокруг нас и хорошее, доброе, светлое. Хорошего больше. Неужели оно совсем не заслуживает внимания? Но ведь только под его воздействием может заработать стимул надежды, благодаря которому общество в целом способно выздороветь и не дать злу умножиться!

«Мы не стареем. Становимся опытнее, вот и все»

- Вот вы говорите, журналисту нужны ценный опыт, ответственность, любовь к людям… Старомодно как-то все это.

- Помните такого журналиста, в свое время очень известного, А. Невзорова? Яростные такие, очень негативные передачи делал. Потом повзрослел, стал мудрее. Пересмотрел некоторые свои взгляды, понял какие-то ранее ускользавшие от него вещи. И перестал выискивать негатив, занялся лошадьми. Документальные фильмы о них делает. Добрые. Я думаю, человек понял, что существуют вечные ценности, их нужно видеть, ощутить, оценить по достоинству. Они куда более значимее низменных страстей, сеющих вражду в людях. С последними можно и нужно бороться, но только другими методами, не теми, что сегодня используют многие газеты. Позитивный настрой для журналиста просто обязателен. Рано или поздно понимание этого приходит ко всем. Но лучше, если это произойдет раньше.

- Ну, постареть еще успеем…

- А я заметил, что люди не стареют. Просто становятся опытнее, мудрее, осторожнее в чем-то. И все. Я не постарел в том, что люблю с молодости: в общении с друзьями, с семьей, в работе. Скорее, я стал богаче знаниями. Старше, но не старее.

Никита ЗВЕРЕВ.

V. Kirtoka dă lecţii de jurnalism

Alina Anghel,

TIMPUL, 4 IUNIE 2004, NR.130

Vasili Kirtoka, directorul Companiei "Daac-Hermes", a acordat recent un interviu ziarului "Komsomolskaia Pravda v Moldove", în cadrul căruia, "abordând" problema "calităţii jurnalismului" autohton, se dedă la atacuri deloc cavalereşti la adresa TIMPULUI. Gestul lui Kirtoka este o încercare stângace de a se reabilita în ochii publicului în legătură cu scandalul "Afacerea Skoda". După cum e ştiut, poziţia părtinitoare a justiţiei în raport cu TIMPUL a fost şi este un subiect larg mediatizat, lucru despre care au fost anunţate organismele diplomatice şi partenerii străini ai companiei. Nevoit să iasă ca ursul din bârlog, Kirtoka a încercat în interviul amintit să inducă în eroarea opinia publică, făcând câteva afirmaţii, eufemistic vorbind, neadevărate şi contradictorii. Reproducem câteva pasaje care, credem, merită a fi comentate.

V. K.: În realitate, lucrurile stau cu totul altfel: conducerea R. Moldova a dus negocieri directe cu concernul ceh Skoda Auto privind procurarea automobilelor. Concernul nu se ocupă de vânzări directe - el face asta doar prin intermediul distribuitorilor săi oficiali în regiuni. Dat fiind că tocmai "Daac-Hermes" este un asemenea reprezentant, noi am şi realizat livrarea, asigurarea, pregătirile pentru vânzare şi acum oferim deservirea cu garanţie a acestor automobile. Adevărul e că, în urma negocierilor, pentru fiecare automobil s-a plătit câte 14,5 mii euro (nu 25 de mii, cum A AFIRMAT ziarul), în situaţia în care în saloanele noastre o maşină costă vreo 18 mii. În plus, concernul Skoda Auto (nu "Daac-Hermes") a dăruit părţii moldoveneşti încă patru automobile".

TIMPUL: Prin aceasta, Kirtoka recunoaşte, indirect, că "Daac-Hermes" ne-a atacat nejustificat în justiţie. Din moment ce tranzacţia a fost negociată de conducrea RM, de ce v-aţi autosesizat dvs., domnule Kirtoka? Cineva din conducerea RM trebuia să ne cheme în faţa legii!

Informaţia despre POSIBILUL preţ de 25 mii euro (nu a fost o afirmaţie), la care vă referiţi, îi aparţine, pentru a câta oară o repetăm, omului politic Veaceslav Untilă, copreşedinte al Alianţei "Moldova noastră", care a fost citat de TIMPUL în articolul "Luxul în ţara sărăciei". Totodată, suntem curioşi: unde sau la cine în garaj au "aterizat" cele patru automobile dăruite de Skoda? 40 au ajuns la şefii de raioane şi de filiale ale Cancelariei de Stat, dar celelalte patru?!

Aţi spus că pentru fiecare automobil s-a plătit câte 14,5 mii euro, ceea ce ar însemna că banii au fost achitaţi? De unde au fost luaţi banii? De ce aţi acceptat să livraţi automobilele, dacă ştiaţi că în Legea Bugetului de stat pentru 2003 nu erau prevăzuţi aceşti bani?

Insistăm în continuare asupra ideii că "Daac-Hermes" are "relaţii speciale" cu actualul partid de guvernământ. În 2001, Cancelaria de Stat a procurat de la această companie, tot fără tender, tot fără o hotărâre de guvern, 23 de Skoda Superb. Cum aţi reuşit atunci să convingeţi Cancelaria de Stat să facă această achiziţie? Cum reuşiţi, de fapt, să obţineţi atâtea comenzi de stat, accesul la banii bugetari, deservirea tuturor maşinilor de serviciu ale miniştrilor şi nomenclaturii raionale, în timp ce alţi distribuitori - de automobile mai bune şi la fel de scumpe - doar visează la aşa ceva? Dacă nu aveţi "relaţii speciale" cu partidul de guvernământ, de ce aţi organizat finanţarea vizitei lui Voronin în Olanda? Nu mai adăugăm aici faptul că vă vedem foarte des în componenţa delegaţiilor care-l însoţesc pe Voronin peste hotare şi că sunteţi membru al Consiluiul economic de pe lângă V. Tarlev.

V. K.: În prima instanţă, TIMPUL a pierdut procesul. Judecata a decis încasarea de la TIMPUL a sumei de 1,35 mln. lei.

TIMPUL: Poţi să vorbeşti despre pierderea unui proces atunci când ai parte de un proces echitabil, lucru de care n-a avut parte TIMPUL. În premieră, spunem că, la sfârşitul procesului, judecătoarea Silvia Gârbu i-a spus subsemnatei, cităm: "Alina, ştiu că voi aveţi dreptate, dar n-am...". Ce a vrut să spună dna judecătoare, stimabile Kirtoka?

V. K.: "După ce a apărut acel articol care ne-a compromis reputaţia, am vorbit cu redactorul-şef. Am crezut că nu e vorba de nici o "comandă" şi că TIMPUL pur şi simplu a greşit. Cu regret, din partea TIMPULUI nu am întâlnit nici o dorinţă de a înţelege şi a corecta eroarea. (...) N-aveam altceva să fac decât să apăr bunul nume al companiei în judecată".

TIMPUL: Discuţia cu dl C. Tănase a avut loc după ce ne-a atacat în justiţie, după ce, cu ajutorul justiţiei, ne-a arestat conturile şi, mai ales, după ce TIMPUL a anunţat că se va apăra şi că vom continua investigarea dedesubturilor "Afacerii Skoda". Vezi amănunte mai jos.

V. K.: Compania are 120 de mii de acţionari, 4 500 de angajaţi, mulţi parteneri locali şi de peste hotare. Nu le este indiferent faptul cine suntem noi şi cu cine colaborează.

TIMPUL. Evident că nu le este indiferent. De aceea, v-aţi şi neliniştit acum...

V. K.: Unele media au, de regulă, o atitiduine primitiv-ostilă faţă de oamenii de afaceri. Informaţiile negative, pur şi simplu, au invadat ediţiile periodice, la noi ele devenind tradiţionale...

TIMPUL: Desigur: dacă tăceam cuminciori nu aţi fi avut nimic de reproşat jurnalismului autohton.

V. K.: Jurnaliştii trebuie să iubească oamenii...

TIMPUL: Dar businessmenii nu trebuie să-i iubească? După ce aţi privatizat (Voronin zice prihvatizat - n.r.) pe bonuri jumătate de Moldovă, acum le plătiţi acţionarilor dvs. câte 10 sau 20 de lei pentru ani de zile din motivul că "Fondul de investiţii "Daac-Hermes" nu are suficiente venituri"! În schimb, pe site-ul dvs. din Internet, vă lăudaţi că în 2002, cifra de afaceri a Grupului financiar-industrial "Daac-Hermes" a fost de peste 25 mln. dolari. Cum aţi obţinut asemenea rulaje? Ori sunteţi un alchimist care obţine aur din fier? De calitatea businessului autohton ar trebui să vă îngrijiţi, nu de cea a jurnalismului...

 

Kirtoka, delicat vorbind, minte...

(Către conducerea redacţiei "Komsomolskaia pravda v Moldove")

TIMPUL, 4 IUNIE 2004, NR.130

Stimaţi colegi, am citit interviul acordat publicaţiei dvs. de preşedintele Companiei "Daac-Hermes", Vasili Kirtoka. Nu doresc să mă refer la alte afirmaţii făcute de Kirtoka, inclusiv la "meditaţiile" lui despre calitatea jurnalismului şi misiunea presei în RM, ci doar la acel răspuns care vizează modesta mea persoană.

V. Kirtoka, delicat vorbind, minte atunci când afirmă că redactorul-şef al TIMPULUI "i-a dat de înţeles" ("nameknul") că dacă, chipurile", "Daac-Hermes" nu-şi va retrage cererea de judecată, noi vom aduna material compromiţător ("kompromat") despre această companie. Lucrurile s-au întâmplat, uşurel spus, un pic altfel, din care cauză mă văd obligat să fac următoarele precizări.

1. Iniţiativa de a mă întâlni cu V. Kirtoka a venit nu de la mine, dar din partea "Daac-Hermes"-ului.

2. Iniţiativa de a ne întâlni a venit după ce scandalul "Afacerea Skoda" a început a lua proporţii.

3. V. Kirtoka, dar nu eu, mi-a dat de înţeles că lui nu-i convine acest scandal şi că ar fi gata să-şi retragă cererea din instanţă, dacă TIMPUL ar publica o dezminţire în care ar recunoaşte că TOTUL ce a fost scris în materialul "Luxul în ţara sărăciei" este fals şi neadevărat. Bineînţeles, nu am putut accepta o asemenea condiţie absurdă şi i-am declarat lui Kirtoka, fără "childuri" ("namiokuri") că, precum el ţine la reputaţia firmei sale, aşa ţin şi eu la reputaţia publicaţiei pe care o conduc şi de aceea am accentuat că ziarul poate recunoaşte că a greşit numai după ce va studia toată documentaţia legată de această afacere. Tot în acest context, i-am declarat că el îşi dă seama că suma astronomică solicitată NU VA OBŢINE-O DE LA NOI NICIODATĂ, pentru că nu avem aceşti bani, ceea ce dovedeşte că pe el nu banii îl interesează, ci ÎNCHIDEREA publicaţiei. De aceea, în situaţia creată, noi suntem obligaţi să CONTINUĂM INVESTIGAREA "Afacerii Skoda", chiar cu riscul de a ni se închide ziarul. Astfel, nu despre "KOMPROMAT" am vorbit, ci despre INVESTIGARE. I-am mai spus dlui Kirtoka, fără ocolişuri, că, dacă ne va închide TIMPUL, voi deschide alt ziar - "Timpul de noapte", "Timpul de zi", "Timpul de ieri", "Timpul de alaltăieri" şi aşa mai departe, dar n-o să ne închidă gura.

4. Îmi pare foarte rău că un om care pretinde a fi un businessman serios, fiind membru al Consiliului economic de pe lângă premierul Tarelv, şi care-l însoţeşte pe preşedintele V. Voronin în mai toate vizitele acestuia peste hotare, îşi permite să denatureze cu atata lipsă de responsabilitate conţinutul unei discuţii şi să inducă, premeditat, în eroare numeroasa armată de cititori ai ziarului "Komsomolskaia pravda", mulţi dintre care, necitind TIMPUL, ar putea să-l creadă.

Şi ar fi păcat, pentru că, precum am spus la început, Kirtoka, delicat vorbind, minte...

Cu stimă, C. Tănase

 

E adevărat sau nu?

(O întrebare pentru Vasili Kirtoka, preşedintele Companiei "Daac-Hermes")

TIMPUL, NR.130, 4 iunie 2004,

Pe 6 mai, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a împlinit 50 de ani. (Felicitări tardive, dar fierbinţi şi, principalul, SCUMPE, din partea redacţiei TIMPUL!) Cu acest prilej, dânsul a primit, pe lângă alte cadouri, şi un Jeep Nissan Xterra, de peste 50 mii dolari, oferit de un om de afaceri din Chişinău. Acest businessman, se zice, a fost şi el la omagierea sărbătoritului. Deocamdată, nu putem demonstra cu documente de la vamă informaţia de mai jos, de aceea îl rugăm să ne ajute pe dl ministru de Interne, Gheorghe Papuc, dar şi pe dl Vasili Kirtoka, directorul Companiei "Daac-Hermes".

Astfel, am aflat că, în primele zile ale lunii mai a.c., şeful Poliţiei rutiere republicane, Ghenadie Palii, şi şoferul personal al lui Papuc, Victor Preabin, s-au deplasat în Budapesta, Ungaria, de unde s-au întors cu un Jeep Nissan Xterra. (Deplasarea la Budapesta a fost necesară pentru că Nissan Xterra este o maşină extrem de scumpă, de aceea nu se importă în serie în RM, ci doar la comenzi speciale.) Aşadar, este adevărat sau nu că automobilul a fost adus pentru Gh. Papuc, iar plata a fost achitată prin transfer de către un reprezentant al Companiei "Daac-Hermes", companie care e distribuitorul oficial în RM şi al autoturismelor "Nissan"? Am înţeles că automobilul, în care erau Palii şi Preabin, a fost introdus în republică pe la Vama Ungheni-Sculeni. Ştim că, zilele trecute, automobilul despre care e vorba se afla într-una din boxele batalionului Poliţiei rutiere municipale, situat pe Calea Ieşilor, având literele de înmatriculare de Chişinău.

Dle Kirtoka, e adevărat că dvs. i-aţi făcut cadou această maşină dlui Papuc? Greşim sau nu atunci când spunem că oferirea cadourilor de către cetăţeni unor funcţionari de stat e denumită în limbaj juridic corupţie? E adevărat că atunci când darurile sunt făcute de către businessmeni, acestora din urmă afacerile le merg strună: că peste ei nu tăbărăsc organele fiscale, Poliţia economică sau băieţii de la Centrul pentru combaterea crimelor economice şi a corupţiei? Ajutaţi-ne, dle Kirtoka, să aflăm adevărul, pentru că nu mai dorim să greşim iar şi să ne alegem cu un nou proces de judecată.

Cu mult respect, redacţia TIMPUL

 

"UN LEU PENTRU "DAAC-HERMES"!

208 lei 50 de bani pentru reputaţia profesională a Companiei "Daac-Hermes"

TIMPUL, 11 IUNIE 2004, NR.131

Astăzi, încheiem acţiunea desfăşurată sub acest generic. Banii oferiţi de dvs. au fost expediaţi ieri, prin mandat poştal, pe adresa Companiei "Daac-Hermes". Cu această ocazie, ţinem să le mulţumim din suflet tuturor celor care ne-au susţinut. Timp de aproape cinci săptămâni, 196 de cititori ai TIMPULUI au donat redacţiei, prin intermediul poştei sau aducând personal contribuţia, 208 lei şi 50 de bani. E mult, e puţin? Până la suma pretinsă de "Daac-Hermes" ca sancţiune pentru că TIMPUL a scris adevărul, e foarte mult. De aceea, nu suma adunată contează, ci faptul că ne-aţi fost alături şi că doriţi din suflet să avem şi să aveţi un ziar independent, care scrie adevărul despre cele ce se întâmplă în R. Moldova. Susţinerea dvs. ne-a convins că v-aţi săturat până-n gât de minciuna cu care ne tratează cei de sus şi că sunteţi setoşi de adevăr şi dreptate. Vă mulţumim că sunteţi în timp şi cu TIMPUL.

 

l Fiecare dintre noi este obligat să arunce măcar o privire în culisele Companiei "Daac-Hermes", pentru ca, în mod normal, să doneze câte un subţiratic leu pentru salvarea reputaţiei lor profesionale.

(Ludmila Burlaciuc, or. Rezina)

l Nici nu vreau să mă gândesc că TIMPUL nu va mai apărea. Adaog şi eu în puşculiţa voastră un leuţ prăpădit: poate voi contribui cumva la regăsirea onoarei pierdute a firmei sus-numite.

(Igor Obreja, or. Durleşti)

l Iubiţi prieteni de la TIMPUL, vă doresc să nu mai aveţi astfel de incidente şi să ne bucuraţi zi de zi cu publicaţii interesante şi originale.

(Olga Gherboveţ)

l Dragă redacţie, fiţi siguri că veţi reuşi să-i învingeţi pe cei care ştiu doar să distrugă, pentru că voi creaţi ceva cu totul deosebit - ziarul TIMPUL.

(Natalia, or. Chişinău)

l Mult stimate preşedinte al SA "Daac-Hermes", apreciez foarte mult activitatea dvs., dar ar fi cu mult mai bine dacă nu v-aţi implica în politica internă a statului din simplul motiv că susţineţi Partidul Comunist, iar consecinţele sunt extrem de grave: dezinformarea populaţiei, lezarea dreptului la informaţie şi o stagnare totală a statului.

(Sergiu Bumbu, Liceul "Gaudeamus", or. Chişinău)

l Le-am dori celor de la "Daac-Hermes" să aibă în ei mai mult "Dac" decât "Her" (spusa lui C. Pârţac).

(Ion şi Eugenia Şendrea, s. Chioselia Rusă, r-l Comrat)

l Cel mai bun ziar din republică va reuşi să înfrunte furtuna creată de cei care nu ştiu ce înseamnă a respecta ţara în care activează. A lovi în TIMPUL înseamnă a lovi în puţinii cetăţeni demni ai acestei ţări. Fiţi tari! Împreună, vom reuşi!

(Daniela Cucu, or. Chişinău)

l Mult stimaţi cavaleri ai TIMPULUI! Noi, familia Roşca, vă citim ziarul şi vă admirăm bărbăţia. Eu, soţia Nadia, fiica Valeria de nouă ani, fiul Andrei de şase ani, vă trimitem câte un leu pentru "Daac-Hermes". Aşa procedăm noi când vedem pe cineva cu mâna întinsă. Tot aşa se procedează când cineva strânge jertfă pentru sfântul maslu celui care are păcate grele şi nu-şi poate da duhul.

(Valeriu Roşca, s. Pituşca, r-l Călăraşi)

l Dorim şi noi să participăm la maratonul "Un leu pentru "Daac-Hermes", pentru sporirea demnităţii atât a "Daac-Hermes"-ului, cât şi a judecătoarei S. Gârbu şi cea a dlui Tâltu, şeful Cancelariei de Stat.

(Pavel Bologan, s. Ghiliceni, r-l Teleneşti)

l Văd şi eu c-o duc din greu: să-i ajut măcar cu-n leu...

(Ion Graur, or. Chişinău)

 

Businessul şi Puterea. Împotriva Presei

TIMPUL, NR.132, 18 IUNIE 2004

Vasile Kirtoka:"Sunt convins că jurnalismul trebuie supus cenzurii - acest lucru pur şi simplu este obligatoriu"...

"Fenomenul Kirtoka" trebuie odată şi odată să le fie de învăţătură celor care fac politică în ţara aceasta, întâi şi-ntâi, Opoziţiei care mai devreme sau mai târziu va prelua conducerea R. Moldova. Aşa cum, potrivit Constituţiei, Biserica e despărţită de stat, la fel şi Businessul trebuie despărţit de... Putere. Primul lucru pe care va trebui să-l facă noua putere e să desecretizeze toate afacerile dintre Putere şi Business, inclusiv ale acestui businessman care a devenit milionar într-o epocă tulbure de jaf naţional, epocă pe care prietenul său, viitorul ex-preşedinte Voronin, a denumit-o atât de plastic: "prihvatizaţia"...

Nu-mi face nici o plăcere să scriu despre Vasile Kirtoka. Dar sunt obligat s-o fac. Pentru că Kirtoka a devenit un "fenomen", el e un "simbol" al îngemănării Businessului cu Puterea, o figură emblematică a unei epoci dramatice din istoria noastră modernă când se încearcă restauraţia vechilor practici şi standarde sovietice în domeniul drepturilor omului şi al libertăţii de gândire şi de expresie. Cine e acest Vasile Kirtoka? Răspund: şeful de la "Daac-Hermes" care, după ce şi-a clădit un imperiu pe bonuri patrimoniale în epoca marelui jaf naţional numit de Voronin "prihvatizaţia", astăzi se hrăneşte din tranzacţii cu automobile şi din alte tranzacţii care mai mobile, care mai imobile... Cu toate că afacerile îi aduc venituri uriaşe, Kirtoka a mai pornit un business, azi foarte profitabil - să stoarcă bani în formă de amenzi de milioane din presă. Astăzi, când relaţiile dintre Putere şi Justiţie sunt aşa cum le ştim, datul în judecată a presei incomode regimului devine o afacere rentabilă. Chiar dacă, până la urmă, nu poţi scoate un ban de la un ziar, îl poţi, totuşi, ruina şi închide, iar aceasta nu-i puţin... Prin ce mai e cunoscut Kirtoka publicului larg? Prin aceea că acum câţiva ani devenise eroul cronicilor criminale din presă: cineva, nu ştim de ce, a încercat să se răfuiască cu el... Acest Kirtoka mai e celebru în lumea oamenilor de afaceri şi prin capacitatea sa de a fi "flexibil" şi de a fi în relaţii bune cu toate guvernările ce s-au perindat pănă azi în R. Moldova. Nu s-a simţit rău pe vremea lui Snegur şi Lucinschi, acum s-a lipit de Voronin şi afacerile-i merg Skodă, pardon, brici. Nu are nici o problemă cu cei de la combaterea corupţiei, nici cu cei de la fisc. Nici cu cei de la vamă. În timp ce mulţi oameni de afaceri au probleme cu Puterea, Kirtoka nu are. Pentru că, într-un fel, el reprezintă Puterea: e membru al Consiliului economic de pe lângă premierul Tarlev, deseori poate fi văzut în delegaţiile care-l însoţesc pe Voronin în marşurile lui turistice peste hotare. Uneori, el este chiar organizatorul, sponsorul acestor vizite. Noi am scris, de exemplu, despre vizita... turistico-fotbalistică a lui Voronin în Olanda, organizată de Kirtoka...

Cum credeţi, care organ de control din R. Moldova va fi nebun să se apuce să controleze afacerile lui Kirtoka când el e în relaţii de prietenie cu însuşi Voronin Vodă, căruia îi mai face uneori şi câte un mic serviciu? E adevărat, acest gen de "colaborare" dintre Business şi Putere are un nume urât, ce miroase a articol din Codul Penal, dar numai nu la noi, în R. Moldova. La noi e "în firea lucrurilor" ca Businessul să mituiască şi să corupă Puterea, iar drept răsplată, Puterea, închide ochii când Businessul trece Vama. Şi trece de multe ori... Într-un cuvânt, e uşor să faci business prosper sub "umbrela" protectoare a lui Vladimir Voronin cel Groaznic.

...Văzându-şi, la un moment dat, imperiul ameninţat de un nevinovat articol din presă, businessmanul Kirtoka s-a pus pe acordat interviuri ziarelor de limba rusă despre jurnalism, condiţia presei şi a ziariştilor la etapa actuală. După interviul din "Komsomolskaia pravda" (despre care noi am scris) a urmat alt interiviu, cel de joia trecută din "Kişiniovski obozrevatel", intitulat "Businessul şi puterea. A patra". Este clar că aceste interviuri au apărut ca reacţie la scandalul "Afacerea Skoda". El încearcă să se justifice, dar cum? Într-un mod nu atât caraghios, cât... periculos. "Meditaţiile" lui despre presă şi misiunea acesteia în societate au un miros puternic de naftalină stalinistă, concluziile lui sunt copiate parcă din cuvântările lui Vâşinski. Kirtoka se revoltă că "instrumentele puternice de influenţă asupra conştiinţei publice sunt lăsate, uite aşa foarte simplu, la cheremul unei oarecare o sută de oameni. Şi aceasta se cheamă libertatea cuvântului?" se întreabă retoric şi patetic prosperul businessman. Şi ca această întrebare să nu lase loc pentru echivocuri, Kirtoka decretează: "Sunt convins că jurnalismul trebuie supus cenzurii - acest lucru pur şi simplu este obligatoriu"...

Iată aşa! Pentru Kirtoka nu există Constituţia R. Moldova care proclamă libertatea cuvântului şi dreptul cetăţeanului la informaţie corectă. Kirtoka scuipă pe faptul că cenzura este interzisă de Constituţie, dar şi de toate convenţiile internaţionale, că în toate luările de atitudine ale Consiliului Europei şi ale altor organisme internaţionale libertatea presei este principala cerinţă. Dar să continuăm "reflecţiile" proaspătului "teoretician" în ale cenzurii: "Problema e cum să introducem cenzura şi de unde să luăm cenzori. Poate trebuie să fie aleşi, poate trebuie să fie în mod special pregătiţi". Aşadar, asta e "problema" fundamentală a presei din R. Moldova: de unde luăm cenzorii şi cum îi pregătim, ca să fie cât mai "eficienţi". (Să reţinem: aceste "reflecţii" aparţin unui om care face parte din anturajul lui Voronin şi al lui Tarlev! Ne dăm seama, deci, cine inspiră, din umbră, atacurile lui Voronin împotriva presei independente!) Soluţia e foarte simplă: închidem facultăţile de jurnalism şi deschidem în locul lor facultăţi de cenzori. Noi propunem ca cenzorii să nu fie persoane civile şi să fie pregătiţi la Academia Militară (ori în cadrul SIS-lui)...

Kirtoka este înspăimântat de accesul cetăţeanului la atâta... "informaţie negativă". "De ce le trebuie oamenilor atâta informaţie negativă care pur şi simplu a umplut paginele ziarelor?" se întreabă el. Presa, continuă Kirtoka, trebuie să "le cultive oamenilor o dispoziţie pozitivă". Nu este greu să deduci că, în viziunea lui, "informaţia negativă" e cea care poate deranja actuala Putere şi pe cei care se hrănesc la umbra ei. Astfel, presa nu ar trebui să scrie despre gestionarea frauduloasă a banilor publici, despre relaţiile obscure dintre Putere şi unii reprezentanţi ai businessului, despre modul în care se cheltuiesc banii adunaţi de la populaţie pentru reconstrucţia Mănăstirii Căpriana, despre contractele "secretizate" de vânzare-cumpărare a Skodelor dintre Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes" ş.a.m.d. De ce societatea trebuie să afle atâta "informaţie negativă" vizavi de marşurile turistice ale lui Voronin peste hotare, ineficienţa politicii economice a guvernului, afacerile deputaţilor şi miniştrilor, lichidarea independenţei justiţiei? De ce presa ar trebui să le spună oamenilor că ceva e putred în ţara asta şi că lucrurile merg prost? De ce să le strice dispoziţia, cu atâta "negativ", când misiunea ei este să "le cultive oamenilor o dispoziţie pozitivă"? Presa trebuie să scrie lucruri frumoase, să le spună cetăţenilor, de exemplu, că în R. Moldova nu există mafie politică în business, că Voronin trăieşte numai din salariu, ca şi deputaţii şi miniştrii săi, că Oleg, fiul său, nu se bucură de protecţia tatălui, că Voronin nu se ocupă cu vânarea oamenilor de afaceri care nu doresc să se înregimenteze în partidul lui ş.a.m.d. Adică, presa trebuie să devină un cor de călugăriţe care ar cânta imnuri de slavă partidului iubit şi măreţului conducător şi să nu strice dispoziţia oamenilor cu "atâta informaţie negativă".

Proaspătul ideolog al "presei pozitive" se teme de "presa negativă" şi consideră că cei mai periculoşi oameni pentru societatea noastră sunt jurnaliştii. Din cauza că aceştia furnizează "informaţie negativă", zice Kirtoka, cetăţenii nu cred în viitorul acestei ţări şi, de aceea, o parte din ei pleacă peste hotare, iar alta - fiţi atenţi! - se va include în acest "cor negativ"... Asta-i buba! Aici e marele pericol: ca nu cumva oamenii să afle mai multă informaţie şi să se includă în respectivul "cor negativ" care ar putea mâine să voteze împotriva acestei guvernări şi s-o arunce la groapa de gunoi a istoriei... Pentru că, o dată cu guvernarea, vor trebui să fie aruncaţi la gunoi şi acei care o slujesc, inclusiv unii businessmeni de genul Kirtoka... Adevăratul pericol pentru societate nu-s jurnaliştii, ci aceşti kirtoci - puneţi-l pe unul dintre aceştia în fruntea guvernului şi prima hotărâre pe care va vota-o el va fi punerea la dubă a jurnaliştilor şi înconjurarea R. Moldova cu un gard înalt de sârmă ghimpată. Ca să nu treacă peste el nici un gram de "informaţie negativă".

"Fenomenul Kirtoka" trebuie odată şi odată să le fie de învăţătură celor care fac politică în ţara aceasta, întâi şi-ntâi, Opoziţiei care mai devreme sau mai târziu va prelua conducerea R. Moldova. Aşa cum, potrivit Constituţiei, Biserica e despărţită de stat, la fel şi Businessul trebuie despărţit de... Putere. Primul lucru pe care va trebui să-l facă noua putere e să desecretizeze toate afacerile dintre Putere şi Business, inclusiv ale acestui businessman care a devenit milionar într-o epocă tulbure de jaf naţional, epocă pe care prietenul său, viitorul ex-preşedinte Voronin, a denumit-o atât de plastic: "prihvatizaţia"...

 

 

DECLARAŢIE DE PRESĂ

a directorului săptămânalului TIMPUL, Constantin Tănase

Astăzi, 23 iunie, în jurul orei 9.00, reporterul de investigaţii al săptămânalului TIMPUL, Alina Anghel, a fost atacată de către doi necunoscuţi, la colţul blocului în care locuieşte, pe Drumul Schinoasei. Cei doi i-au aplicat mai multe lovituri cu o vergea de fier, inclusiv în cap. A fost anunţată poliţia, după care Alina Anghel a fost transportată la Spitalul municipal de urgenţă.

În urma investigaţiei radiologice s-a constatat comoţie cerebrală şi fractura antebraţului stâng. În prezent, Alina Anghel este internată în Secţia de neurochirurgie a Spitalului municipal de urgenţă, ea necesitând un tratament complex. Menţionăm că Alina Anghel a fost ameninţată, prin telefon, de nenumărate ori. În timp, primele ameninţări coincid cu publicarea articolului "Luxul în ţara sărăciei", în care A. Anghel făcea unele dezvăluiri vizavi de o tranzacţie cu automobile de lux Skoda dintre Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes".

Atacul banditesc de astăzi dimineaţă împotriva ziaristei de la TIMPUL este legat, în mod direct, cu două subiecte investigate de A. Anghel, care se intersectează: primul - maşina de lux "Jeep Nissan XTerra", primită drept cadou de către ministrul de Interne, Gh. Papuc, din partea preşedintelui Companiei "Daac-Hermes", Vasile Kirtoka, şi al doilea - procesul intentat de Compania "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI şi a A. Anghel. Dorim să se reţină în mod special faptul că atacul a fost organizat azi, 23 iunie, în AJUNUL examinării în Curtea de Apel a dosarului "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI, fixată pentru mâine, 24 iunie. Consider că acest atac este inspirat şi organizat de acei care au un interes deosebit ca dezvăluirile făcute de TIMPUL să nu ajungă la cunoştinţa opiniei publice. În spatele acestui atac stau persoane din conducerea politică a R. Moldova - înainte de toate, preşedintele V. Voronin, care e în bune relaţii de prietenie şi cu ministrul Papuc, şi cu preşedintele de la "Daac-Hermes", Kirtoka, personaj care cu două săptămâni în urmă publica un interviu în care cerea categoric introducerea cenzurii. Şi dacă cenzura încă nu a fost introdusă oficial, se apelează la atacuri de acest fel. Acum câteva săptămâni, Voronin a declarat că presa independentă a sălbătăcit. Incidentul de azi demonstrează că a şi fost dată comanda ca această presă să fie "îmblânzită" cu o rangă în cap. Unele publicaţii (ca, de exemplu, FLUX) sunt ameninţate că li se va da foc sediilor şi tipografiilor, altele (ca "Moldavskie vedomosti") sunt strangulate cu procese comandate, iar dacă nu se îmblânzesc - se pune la cale răfuiala fizică cu ziariştii.

Acest atac este un act de intimidare, dar şi un avertisment făcut întregii prese democratice: ca să i se închidă gura şi să înţeleagă cine-i adevăratul stăpân în această ţară. Scenariul e cunoscut, dar aplicat cu mici modificări: în Ucraina, un Gongadze este pur şi simplu ucis; în Bielarus, ziariştii dispar fără urmă; la noi li se dă cu ranga în cap. Astăzi, nu numai Alina Anghel a fost atacată, ci întreaga presă democrată. Ajunsă în agonie, Puterea a transformat R. Moldova într-o ţară a violenţei. Nimeni nu se mai află în siguranţă; orice cetăţean care gândeşte altfel decât Partidul Comuniştilor poate fi atacat şi lichidat atunci când se va da comanda.

Astăzi, nu numai libertatea de expresie este violată, ci şi elementarele drepturi ale omului. Prin acest atac banditesc, Puterea a intrat din plin în campania electorală şi a dat de înţeles presei democratice că nu este dispusă să glumească cu ea. Puterea are nevoie de o presă docilă, total aservită, aşa cum e "Liga jurnaliştilor profesionişti" şi de aceea, va proceda după legile junglei. Breasla ziaristică trebuie să se solidarizeze în faţa acestui pericol, să sensibilizeze opinia publică din ţară şi de peste hotare. În caz contrar, conferinţele de presă pe asemenea teme vor deveni un lucru obişnuit în R. Moldova.

23 iunie 2004

 

ATACUL ASUPRA ZIARISTEI ALINA ANGHEL ESTE ORGANIZAT DE

VLADIMIR VORONIN, sustine Constantin Tanase

AGENTIA DE PRESA “FLUX”, 23 iunie 2004

"In spatele atacului banditesc asupra ziaristei Alina Anghel stau persoane din conducerea politica a Republicii Moldova reprezentata de presedintele Vladimir Voronin, care este in bune relatii de prietenie cu ministrul Papuc si cu presedintele "Daac-Hermes" Vasile Kirtoka", a declarat miercuri presei redactorul-sef al ziarului "Timpul" Constantin Tanase, informeaza AP FLUX.

Potrivit lui, atacul de miercuri asupra Alinei Anghel este inspirat si organizat de "persoane care au interes deosebit ca dezvaluirile facute de publicatia "Timpul" sa nu ajunga la cunostinta opiniei publice". "Acum cateva saptamani, Voronin a declarat ca presa independenta a salbatacit, iar incidentul de astazi demonstreaza ca a fost deja comanda ca aceasta presa sa fie "imblanzita" cu o ranga in cap. Unele publicatii, ca de exemplu, "Flux"-ul, sunt amenintate ca li se vor da foc sediilor si tipografiilor, alte sunt strangulate cu procese comandate, iar daca nu se imblanzesc - se pune la cale rafuiala fizica a ziaristilor. Acest atac este un act de intimidare, dar si un avertisment facut intregii prese democratice ca sa inteleaga cine este stapanul in aceasta tara. Astazi nu numai Alina Anghel a fost atacata, ci intreaga presa democratica. Nimeni nu se mai afla in siguranta, orice cetatean care gandeste altfel decat Partidul Comunistilor poate fi atacat si lichidat atunci cand se va da comanda", a declarat Tanase.

El a reamintit ca Anghel a fost amenintata in repetate randuri, primele "semnale" fiind articolul "Luxul in tara saraciei", in care Alina facea unele dezvaluiri ale tranzactiei cu automobile de lux Skoda dintre Cancelaria de stat si Compania "Daac-Hermes". "De asemenea, atacul banditesc impotriva ziaristei de la "Timpul" este legat, in mod direct, de doua subiecte investigate de Alina, care se intersecteaza - primul este masina de lux "Jeep Nissan Xterra", primita drept cadou de catre ministrul de Interne Gheorghe Papuc din partea presedintelui Companiei "Daac-Hermes" Vasile Kirtoka, si al doilea - procesul intentat de Compania "Daac-Hermes" impotriva ziarului "Timpul" si a Alinei Anghel. Atacul a fost organizat in ajunul examinarii in Curtea de Apel a dosarului "Daac-Hermes" impotriva publicatiei "Timpul", fixata la 24 iunie curent. Alina are o inregistrare telefonica a acestor amenintari", a spus Tanase.

Colega acestuia, Natalia Cojocaru, a spus ca agresorii i-au aplicat Alinei mai multe lovituri cu un baston de fier, inclusiv in cap, i-au furat geanta, inscenand un jaf. "Alina a retinut infatisarea lor, iar in ograda erau vecinii care au urmarit scena. A fost anuntata politia. Alina Anghel a fost transportata la Spitalul municipal de Urgenta, unde s-a constatat comotia cerebrala si fractura antebratului stang. In prezent, Alina este internata in Sectia de neurochirurgie a Spitalului de Urgenta, ea necesitand un tratament complex", a spus Cojocaru.

La randul sau, juristul de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova Dorin Chirtoaca a declarat ca "acest caz nu poate fi calificat drept atac banditesc sau jaf". "Aceasta este o tentativa de omor, un act criminal fara precedent si daca acum a fost lovitura cu o ranga, presupun ca urmeaza omorul. Este necesar de efectuat o ancheta internationala. Nu trebuie sa avem incredere in investigatiile Ministerului de Interne, pentru ca s-ar putea sa fie implicati si politistii", a spus Chrtoaca.

Ziarista Alina Anghel va avea protectie speciala pe perioada cat va fi in spital, mai informeaza AP FLUX.

 

Directorul saptamanalului "Timpul" se declara convins ca atacul impotrivia reporterului Alina Anghel

are legatura directa cu doua subiecte pe care le-a investigat

BASA-PRESS, 23 iunie 2004

Directorul saptamanalului "Timpul", Constantin Tanase, s-a declarat convins ca atacul de miercuri dimineata impotriva reporterului Alina Anghel are legatura directa cu doua subiecte pe care le-a investigat in ultimul timp, iar agresorii care au lovit-o cu ranga in cap nici nu s-au ingrijit sa simuleze un jaf accidental. Tanase si-a facut publica aceasta concluzie miercuri la pranz, in cadrul unei conferinte de presa, convocate de angajatii revistei "Timpul".

In opinia lu Tanase "atacul banditesc impotriva ziaristei de la TIMPUL este legat, in mod direct, cu doua subiecte investigate de Alina Anghel, care se intersecteaza: primul - masina de lux "Jeep Nisan XTerra", primita drept cadou de catre ministrul de interne, Gh. Papuc din partea presedintelui Companiei "Daac-Hermes", Vasile Kirtoka, si al doilea- procesul intentat de Compania "Daac-Hermes" impotriva TIMPULUI si a Alinei Anghel".

"Dorim sa se retina in mod special ca atacul a fost organizat azi, 23 iunie, in ajunul examinarii in Curtea de Apel a dosarului "Daac-Hermes" impotriva TIMPULUI, fixata pentru 24 iunie", a declarat Tanase subliniind ca in opinia sa, "acest atac este inspirat si organizat de acei care au interes deosebit ca dezvaluirile facute de TIMPUL sa nu ajunga la cunostinta opiniei publice".

"In spatele acestui atac stau persoane din conducerea politica a R.Moldova-inainte de toate, presedintele Voronin, care e in bunele relatii de prietenie si cu ministrul Papuc, si cu presedintele de la "Daac-Hermes", Kirtoka, personaj care acum doua saptamani publica un interviu in care cerea categoric introducerea cenzurii. Si daca cenzura inca nu a fost introdusa oficial, se apeleaza la atacuri de acest fel. Acum cateva saptamani, Voronin a declarat ca presa independenta a salbaticit. Incidentul de azi demonstreaza ca a fost data deja comanda ca aceasta presa sa fie "imblanzita" cu o ranga in cap. Unele publicatii - ca, de exemplu, "Flux", sunt amenintate ca li se va da foc sediilor si tipografiilor, alte sunt strangulate cu procese comandate, iar daca nu se imblanzesc- se pune la cale rafuiala fizica cu ziaristii" se arata in declaratia semnata de directorul revistei.

In opinia lui Tanase, "acest act este unul de intimidare, dar si un avertisment facut intregii prese democratice: ca sa i se inchida gura si sa inteleaga cine-i adevaratul stapan in aceasta tara".

"Astazi nu numai Alina Anghel a fost atacata, ci intreaga presa democrata. Ajunsa in agonie Puterea a transformat R. Moldova intr-o tara a violentei. Nimeni nu se mai afla in siguranta; orice cetatean care gandeste altfel decat Partidul Comunistilor poate fi atacat si lichidat atunci cand se va da comanda. Astazi nu numai libertatea de expresie este violata, ci si elementarele drepturi ale omului. Prin acest atac banditesc Puterea a intrat plin in campania electorala si a dat de inteles presei democratice ca nu este dispusa sa glumeasca cu ea. Puterea are nevoie de o presa docila, total aservita, asa cum e "Liga Jurnalistilor Profesionisti" si de aceea, va proceda dupa legile jungliei", se arata in declaratia semnata de Constantin Tanase.

Potrivit Nataliei Cojocaru, ziarista de la "TIMPUL" care a reusit sa ajunga prima acasa la Alina Anghel, pana la ora convocarii conferintei de presa politia sesizata de mama jurnalistei atacate, a inregistrat cazul in timpul cand Alina Anghel astepta echipajul de la Spitalul de Urgenta, in continuare, insa, nu s-a procedat la alte cercetari operative de natura sa conduica la identificarea celor doi agresori. Tanase a subliniat ca redactia va monitoriza cu multa atentie actiunile intreprinse de politie. Directorul ziarului a confirmat faptul ca Alina Anghel a primit mai multe telefoane cu amenintari, unul reusind sa-l inregistreze. Potrivit lui Tanase, angajatii revistei fusesera instructati sa ia masuri de precautie, dar jurnlistii au ramas si vor mai ramane vulnerabili in fata unor atacuri organizate. In aceste conditii doar solidarizarea presei si sensibilizarea opiniei publice poate asigura o protectie minima pentru ziaristi care scriu despre faradelegile ce se comit, a concluzionat Tanase.

Solicitat de BASA-press, factori decizoionali de la serviciul de presa al presedintelui Voronin au declarat ca seful statului nu are deocamdata nici un fel de comentarii pe marginea acuzelor formulate de catre directorul ziarului "Timpul" si mai curand ca nu se va simti obligat sa dea o replica invinuirilor ce i-au fost adresate.

Reprezentantul aparatului presedintelui nu a putut preciza daca seful statului intentioneaza sau nu sa formuleze o declaratie de condamnare a agresiunii impotriva ziaristei de la revista "Timpul".

 

In parlament a fost audiata informatia Ministerului de Interne pe marginea cazului de atac asupra jurnalistei Alina Anghel

Info-Prim, 24 iunie 2004

Viceministrul de interne Vladimir Botnari, raspunzand interpelarii deputatului crestin-democrat Stefan Secareanu, a prezentat, astazi, in Parlament actiunile intreprinse de politie in vederea elucidarii cazului de atac comis impotriva jurnalistei saptamanalului “Timpul” Alina Anghel. Viceministrul Botnari a anuntat ca acest caz este calificat de catre ancheta drept “jaf”, in timp ce fractiunea parlamentara PPCD considera ca avut loc o rafuiala fizica organizata de catre structurile de forta la comanda actualei guvernari.

Vladimir Botnari a spus ca jurnalista Alina Anghel a fost agresata in miercuri dimineata, in preajma casei in care locuieste, de catre doua persoane deocamdata neidentificate. Viceministrul de interne nu s-a referit la starea grava in care a fost spitalizata victima, mentionand doar faptul ca atacatorii au deposedat-o de poseta, in care se aflau “telefonul mobil, 20 de dolari si cheile de la casa”.

“Timp de 2 minute si jumatate grupul 902 a fost la fata locului, a desfasurat primele actiuni “pe urme fierbinti” pentru a retine criminalii, dar acestia nu au fost retinuti”, a specificat viceministrul de interne. Potrivit sursei citate, timp de 10 minute “au fost formate grupele operative din cadrul Comisariatului sectorului Centru de politie, plus un grup suplimentar din cadrul Comisariatului General al politiei”. Botnari a mai informat deputatii ca “au fost stabiliti 3 martori oculari, din spusele carora se face portretul robot al atacatorilor”.

In replica, grupul parlamentar Al PPCD si-a exprimat ingrijorarea in legatura cu atacul banditesc savarsit miercuri asupra jurnalistei Alina Anghel de la saptamanalul “Timpul”. Crestin-democratii considera ca acesta, “de rand cu alte acte de reprimare, se constituie intr-o incalcare flagranta a libertatii presei in RM, intr-o rafuiala a regimului Voronin cu ziaristii care, exercitandu-si onest si curajos meseria de gazetari, au deconspirat afacerile murdare si actele de coruptie din sanul actualei guvernari comuniste”. Atacul de ieri este unul iesit din comun, a declarat Secareanu, “comandat si pus la cale de structurile mafiote si criminalizate din cadrul MAI, sustinute si incurajate de presedintele Voronin”. Fractiunea PPCD considera atacul asupra jurnalistei de la “Timpul” drept un avertisment dat presei in general si o “urmare directa a investigatiilor pe care le-a facut aceasta ziarista”.

In semn de protest impotriva declaratiilor facute de catre crestin-democrati, fractiunea comunistilor a parasit sala de sedinte.

 

CRIME ÎN PLINĂ ZI

Natalia Cojocaru,

TIMPUL, nr.133, 25 iunie 2004,

Un nou fel de cenzură: lovituri cu ranga în cap

Miercuri, 23 iunie, în jurul orei 9.00, colega noastră, ziarista de investigaţie Alina Anghel, a fost atacată, la colţul blocului în care locuieşte, de doi tineri necunoscuţi care au năvălit asupra ei cu o rangă de fier, aplicându-i multiple lovituri în cap şi în piept. Surprinşi de ţipătul victimei însângerate şi al unui martor ocular - o angajată a Oficiului Poştal din apropiere - agresorii au luat-o la fugă, luând de jos şi geanta ei.

Alina a găsit puteri să se ridice de jos şi să se întoarcă acasă. Mama ei a telefonat la "Salvare" şi la poliţie. Ea a fost internată la Spitalul de urgenţă din Chişinău, cu comoţie cerebrală, antebraţul stâng fracturat şi o plagă la cap. Alina necesită un tratament complex în Secţia de neurochirurgie.

Comisariatul de poliţie Centru a intentat un dosar penal, nr.2004010912, pe caz de "sustragere deschisă, însoţit de violenţă, a genţii de la cetăţeana Alina Anghel, pricinuindu-i o pagubă materială în sumă de 1600 de lei". Anchetarea cazului a fost începută de Petru Casapu, şeful Secţiei poliţie criminală, şi Victor Ursu, şeful Secţiei jafuri de la acest comisariat.

Amintim că Alina Anghel a scris mai multe materiale de investigaţie în care au fost luaţi în vizor ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, prim-viceministrul de Interne, Vladimir Botnari, precum şi afacerile dintre Compania "DAAC- Hermes", în persoana lui Vasile Kirtoka, şi Cancelaria de Stat, în persoana lui Pantelei Tâltu. Anterior, pe parcursul a câteva luni, ea a fost sunată, la domiciliu şi la serviciu, un tip necunoscut spunându-i că "cineva, de sus" a comandat să fie bătută.

MAI acreditează ideea de jaf

Supoziţiile juriştilor independenţi precum că acest caz va fi calificat ca jaf, excluzând orice legătură cu activitatea ei jurnalistică, şi nicidecum ca tentativă de omor sau, cel puţin, ca atac banditesc, s-au adeverit. Peste câteva ore de la actul de agresiune, ofiţerul de presă al Ministerului de Interne, Eugen Viţu, a declarat pentru Agenţia de ştiri BASA-press că poliţia investighează cazul ca pe un "jaf ordinar" şi a adus, în favoarea acestei versiuni, argumentul că cei doi tipi au încercat să-i smulgă poşeta, iar pentru că ea s-a opus, au lovit-o. O declaraţie similară a făcut şi şeful poliţiei criminale a Comisariatului de poliţie Centru, Petru Casap, care, împreună cu alţi trei poliţişti, a discutat cu Alina în salonul de la spital. Casap a refuzat să ofere ziariştilor informaţii elementare - în baza cărui articol a fost intentat dosarul penal. La insistenţa unui jurist care monitorizează cazul, el a spus un singur cuvânt: "Jaf!". De altfel, în cererea de intentare a dosarului penal, care i-a fost prezentată Alinei spre semnare, era scris că " a fost jefuită, apoi bătută". Alina a refuzat, iniţial, să semneze, spunând că totul a fost invers. "Ei nu s-au repezit la geantă, ci să mă lovească. Au lovit cu putere, fără să manifeste interes faţă de geantă. Abia la sfârşit au luat geanta, care era jos". Poliţiştii au insistat: "Nu e principial acest lucru".

Oare? Dar de ce nu s-a mers pe varianta "tentativă de omor", căci ziarista a fost atacată cu o bară de fier, fiecare lovitură, din cele cinci, putându-i fi fatală? Sau bara de fier nu contează, ci contează că tipii s-au priceput să-i ia poşeta, posibil, pentru a-i expedia pe poliţişti pe o pistă falsă? Şi, dacă nu "e principial acest lucru", de ce nu au rescris cererea ca aceasta să fie formulată exact cum a relatat victima care, de altfel, a dat depoziţii fără asistenţa unui avocat? Şi mai avem o întrebare către MAI: câte jafuri se fac la 9 dimineaţă, hoţii ieşind să-şi întâlnească victima cu o bâtă de fier şi, în loc să-i smulgă geanta, o doboară lovind-o cu bâta în cap? Victima a menţionat că poşeta era la pământ şi nu i-a interesat pe nici unul dintre ei până în clipa când au rupt-o la fugă. Şi ar mai fi ceva: de ce a fost calificată infracţiunea ca jaf înainte de a vorbi cu victima, discuţia anchetatorilor cu ea având loc după ora 13.00, miercuri? De ce pe indivizi nu i-au interesat bijuteriile de aur pe care le avea Alina?

După ce a fost difuzată versiunea MAI, Alina Anghel a dat o declaraţie: "Nu poate fi vorba de jaf. Atunci când am ieşit din casă, am văzut un tip care stătea la colţul casei. Abia când am ajuns la colţ şi am văzut un alt tip în faţa mea, iar celălalt - din spate, am înţeles cine sunt ei. Unul m-a înşfăcat de mână, ca să mă oprească din mers. După aceasta, m-au doborât şi au început să mă bată în cap. Geanta căzuse jos, ei puteau să o ia lesne, dar continuau să mă lovească. Abia când l-am lovit pe unul cu piciorul şi o femeie a strigat, celălat a luat geanta şi au fugit. Declaraţia Serviciului de presă al MAI este mincinoasă, falsă, mai ales că le-am spus şi celor de la poliţie că nu voi semna o cerere în care faptele erau expuse exact invers decât cum le-am relatat eu. În al doilea rând, nu a fost nici un fel de opunere din partea mea în faţa agresorului, cum a menţionat Eugen Viţu. Cum să te opui unuia care îţi dă cu ranga în cap?". Alina este convinsă că, dacă nu reuşea să-şi acopere capul cu mâinile, starea ei putea fi mult mai gravă, pentru că cel cu bâta de metal ţintea să o lovească în cap cât mai tare...

Alina a spus, de asemenea, că, duminica trecută, a fost sunată din nou de aceeaşi persoană necunoscută care i-a prezentat următorul scenariu: "Dacă nu vei lansa zvonul că ai fost bătută, vei fi bătută cu răngi de metal de doi narcomani, "maloletki". Cei care au comandat răfuiala sunt de la poliţie".

"Am motive să cred că în atac este implicată conducerea Ministerului de Interne, dar nu exclud nici legătura cu cazul "DAAC-Hermes", a mai adăugat Alina. La această acuzaţie, ministrul de Interne s-a arătat foarte calm. Citat de Eugen Viţu, Gheorghe Papuc a declarat: "Noi avem lucru de făcut, nu să ne răfuim cu ziariştii. Este înjositor să faci aşa lucru cu un ziarist". Ministrul încearcă, de asemenea, să deplaseze accentele pe ideea unui jaf ordinar, menţionând că, din păcate, asemenea cazuri se întâmplă zilnic!

În prima fază a anchetei, Alinei i-a fost prezentată o cartotecă pentru identificarea criminalilor. Ieri, urmau să fie conturate portretele-robot ale celor doi agresori.

 

Компания Daac-Hermes осуждает высказывания главного редактора газеты Timpul

INFOTAG, 25 iunie 2004

Известная в Молдове компания Daac-Hermes распространила в четверг заявление, в котором выразила журналистке Timpul Алине Ангел сочувствие и сожаление.

В документе, переданном в "ИНФОТАГ" для распространения, компания "искренне надеется, что начатое правоохранительными органами расследование факта нападения на журналистку выявит виновников данного преступления".

В компании вызвали недоумение заявления о связи между нападением на журналистку и судебным разбирательством по иску Daac-Hermes к Timpul, с которыми выступил главный редактор газеты Константин Тэнасе.

"Считаем, что это не что иное, как использование столь драматичного и болезненного для журналистки инцидента во имя достижения личных интересов руководителя газеты", - отмечается в заявлении.

В документе подчеркивается, что Daac-Hermes не использует подобные формы диалога с оппонентами и никоим образом не заинтересована в затягивании судебного процесса, который в четверг был отложен из-за этого несчастного случая.

"Мы не заинтересованы в появлении подобных "зацепок" у оппонентов, в сокрытии каких-либо фактов, и стремимся к скорейшему завершению процесса, исход которого очевиден вследствие лживости информации, опубликованной газетой Timpul", - говорится в заявлении.

Компания подчеркивает, что "корректность и уважительное отношение к согражданам являются основополагающими принципами ее деятельности".

"Именно поэтому, в ответ на растиражированную газетой ложь, следуя цивилизованным методам установления истины, компания обратилась в суд. И именно поэтому не одобряем реакцию главного редактора газеты, который пытается сделать своеобразный пиар, используя несчастье своей подчиненной", - отмечается в документе, полный текст которого размещен на сайте www.infotag.md в разделе "ИНФОТАГ-ФОРУМ".

 

Comentariul Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin,

în legătură cu declaraţiile unor ziare şi ale unor formaţiuni politice privind

atacul asupra reporterului publicaţiei „Timpul”, Alina Anghel

http://e-gov.moldova.md/newsnew(rom).nsf/0/70e355dff9b7f393c2256ec1002449f4?OpenDocument

26 iunie 2004Bottom of Form

 

Regret că atît colegii jurnalistei pătimite, cît şi liderii unor organizaţii obşteşti şi politice au renunţat atît de uşor la elucidarea cauzelor reale al celor întîmplate. Sînt indignat că o poziţie atît de solidară este expusă fără a o argumentare elementară, iar declaraţiile acuzatoare poartă un caracter vădit provocator. Există tot mai puţine motive pentru a considera că această poziţie este expusă de nişte persoane care doresc sincer să se clarifice asupra cazului, care sînt cu adevărat interesate în identificarea făptaşilor, fie ei huligani ordinari, fie provocatori politici.

Ţin să amintesc că societatea noastră a mai avut de a face cu astfel de trucuri şi combinaţii, nu mai puţin dramatice şi nu mai puţin cinice. Şi că de fiecare dată acuzaţiile înaintate guvernării nu numai că s-au dovedit a fi absolut inconsistente, dar au ajuns să-i discrediteze pe acuzatorii înşişi, atît în Moldova, cît şi peste hotarele ei.

Lipsa de scrupule şi sadismul politic nu sînt modalităţile cele mai indicate de cîştigare a  adepţilor într-o societate democratică. Sînt convins că tactica terorii informaţionale şi a calomnierii nu le va aduce rezultatul scontat celor care se autointitulează opoziţie. Timpurile fărădelegilor fasciste în Moldova au trecut, şi nimeni nu va reuşi să le întoarcă prin aplicarea unor procedee propagandistice împrumutate de la Goebels.

Societatea noastră este astăzi suficient de matură şi informată pentru a-şi da seama, fără dificultăţi, cine într-adevăr profită de pe urma acestui atac infam asupra jurnalistei. Pentru toţi cetăţenii ţării noastre este clar că a-ţi acoperi neputinţa politică cu viaţa şi sănătatea angajaţilor mass-media este un lucru pe cît de josnic, pe atît de ticălos. A renunţa, de dragul propriilor ambiţii, la stabilirea adevărului, a exercita presiuni asupra anchetei în scopuri electorale este un lucru inadmisibil. 

Sînt sigur că îi vom găsi şi pedepsi pe făptaşi, iar acuzatorii de astăzi îşi vor prezenta scuzele. Îi doresc Alinei Anghel însănătoşire cît mai grabnică. Cred că, în pofida celor întîmplate, ea îşi va păstra principialitatea şi devotamentul faţă de meseria aleasă.

 

 “Cazul Alina Anghel” - nimic nou dupa noua zile de la atentat

Ina Prisăcaru

TIMPUL, nr.134, 2 iulie 2004

Au trecut nouă zile de la atacul asupra colegei noastre, Alina Anghel. Ce a reuşit să facă poliţia în acest răstimp pentru a dezlega cazul Alinei?

De vinerea trecută, totul a rămas neschimbat: nu s-a dat de urma nici unuia dintre atacatori, iar grupul de anchetatori examinează în continuare dosarul categorisit la capitolul "jaf ordinar". Singurele noutăţi referitoare la atacul de miercurea trecută au fost "ploaia" de declaraţii împotriva presei libere, a politicienilor şi a structurilor internaţionale care au zis că atacul asupra A. Anghel nu este un jaf ordinar, ci un atentat la viaţa ziaristei şi a presei libere din R. Moldova. Declaraţiile virulente au venit din partea Puterii şi a mass media controlate de guvernare.

Dar s-o luăm de la capăt. Sâmbătă, înainte de a pleca la Istanbul, V. Voronin lansează un "comentariu" dur, plin de expresii violente - sadism politic, fărădelegi fasciste, teroare informaţională, calomniere - în care şi-a permis să compare atentatul din dimineaţa zilei de 23 iunie cu "trucuri şi combinaţii, nu mai puţin dramatice şi cinice" întâmplate în societate. În final, şeful statului se arată sigur (!) că făptaşii vor fi găsiţi şi pedepsiţi, iar "acuzatorii de astăzi (toţi cei care au fost de partea TIMPULUI şi a A. Anghel - n.n.) îşi vor prezenta scuzele". Peste o zi, luni dimineaţă, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne, Eugen Viţu, vine cu o declaraţie ce seamănă mai mult cu o executare a ordinului generalului Voronin. "A fost identificat unul dintre atacatorii ziaristei. Acesta se află în evidenţa poliţiei pentru infracţiuni similare comise în zona în care locuieşte A. Anghel", a afirmat Viţu. Fals! Alina nu a identificat pe nici unul dintre atacatori. Ea doar le-a zis anchetatorilor, care i-au prezentat un album al infractorilor aflaţi în evidenţa poliţiei, că un tânăr are UNELE TRĂSĂTURI COMUNE cu agresorul. Dar între "a semăna puţin" şi "a identifica" e distanţă mare. Ce se ascunde atunci în spatele unei asemenea declaraţii: incompetenţa lui Viţu, care lucrează mai bine de cinci ani în structurile poliţieneşti, sau obsesia de a executa fără crâcnire indicaţia preşedintelui Voronin?

Relevant e faptul că nici grupul de anchetă, singurul care ştie bine ce se întâmplă cu acest dosar, nici comisarul Zubic, care a luat sub control cazul A. Anghel, nu au făcut declaraţii similare cu cele ale lui Viţu. Deocamdată, nu există nici o noutate în “cazul A. Anghel”. Poliţia nu a reuşit să dea de urma nici unuia din atacatori. La fel, nu s-a găsit nici unul din obiectele furate. Portretul-robot al unuia din presupuşii atacatori a fost distribuit la vreo şapte subdiviziuni poliţieneşti, cum ar fi SCUT, "Fulger" ş. a.

La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul adjunct de Interne, Vladimir Botnari, a declarat în parlament că anchetatorii "investighează toate versiunile", inclusiv cea privind o posibilă răfuială pentru investigaţiile scrise de A. Anghel. Alina, însă, deocamdată, nu a fost întrebată de anchetatori despre nici un subiect scris de ea. La fel, deşi ambii consilieri de presă, al MAI şi al Inspectoratului general de poliţie, au declarat că dosarul ziaristei ar putea fi recalificat ca "atac tâlhăresc", ieri, în prima jumătate a zilei, dosarul îşi păstra în titlu vechiul articol (187) din Codul Penal. "Consider în continuare că atentatul asupra mea este legat de materialele critice, în special, cele scrise la adresa conducerii MAI, a Cancelariei de Stat şi a Companiei "Daac-Hermes". Înclin să cred că este un atac la comandă, deoarece, deocamdată, nici o urmă care ar fi putut conduce la identificarea atacatorilor n-a fost de folos. Am tot temeiul să nu cred că acţiunea penală intentată împotriva presupuşilor atacatori va fi dusă până la capăt atâta timp cât în funcţiile-cheie ale MAI, dar şi ale republicii stau persoane cu un trecut şi un prezent dubios", a declarat A. Anghel.

...Săptămâna aceasta, după declaraţia lui Viţu, a urmat o linişte adâncă. Probabil, pentru că a fost lipsă Voronin. În week-end sau săptămâna viitoare am putea să ne aşteptăm la nişte schimbări de situaţie.

În situaţia în care se munceşte asupra dosarului, nu putem face nici un fel de afirmaţii. Ne permitem, însă, să punem la îndoială definitivarea corectă a anchetei, nu atât din cauza echipei de anchetă, care munceşte zi de zi la acest caz, cât din cauza superiorilor acesteia. Ne referim, înainte de toate, la ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, cel vizat de presă (inclusiv în articolele semnate de A. Anghel) în temeiul mai multor ilegalităţi: diploma sa universitară falsă, trafic de influenţă, promovarea unor funcţionari bănuiţi de omor (cazul Axentiev) sau incompetenţă, acceptarea unor cadouri scumpe (Jeep Nissan-Xtera, dăruit de directorul Companiei "Daac-Hermes") ş. a. Îl avem în vedere şi pe procurorul general-adjunct, Valeriu Gurbulea, care a fost acuzat de Asociaţia "Adjuta-Civis" (prin probe) că "e implicat într-un sistem de corupţie, ai cărui membri sunt funcţionari ai MAI, ai Procuraturii Generale şi ai altor instituţii de drept". Ambii au fost numiţi în funcţie de preşedintele Voronin.

 

Mulţumim pentru susţinere!

La atacul produs miercuri, 23 iunie, asupra ziaristei Alina Anghel au reacţionat mai multe structuri media naţionale şi internaţionale:

Organizaţia Jurnaliştilor din Europa de Sud-Est (SEEMO), Reporterii fără Frontiere, OSCE, Comitetul pentru protecţia jurnaliştilor de la New York, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, Centrul Independent de Jurnalism, Asociaţia Presei Electronice, "Acces-Info" ş. a.

Le mulţumim pentru susţinere şi colegilor de la Agenţiile BASA-press, Info-Prim, DECA-press, REPORTER.MD, de la ziarele "Jurnal de Chişinău", "Flux", "Novoe Vremea", "Democraţia", "Opinia", "Unghiul", de la posturile "Antena C", "Euro TV Chişinău", "Europa Liberă", BBC, tuturor celor care au mediatizat cazul Alina Anghel, precum şi cititorilor noştri care ne-au telefonat şi ne-au scris pe parcursul acestor zile, transmiţându-ne mesaje de solidaritate.

 

Politia admite ca atacul asupra ziaristei Alina Anghel ar fi putut fi generat de activitatea profesionala a acesteia

BASA-PRESS, 5 iulie 2004

Politia admite ca atacul asupra jurnalistei, Alina Anghel, de la saptamanalul "Timpul", ar fi putut fi generat de activitatea profesionala a acesteia, a anuntat, luni, in cadrul unei conferite de presa, Eugen Vitu, seful Serviciului de presa al Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit lui Vitu, dosarul ziaristei nu a fost, totusi, recalificat, cazul fiind in continuare cercetat ca jaf.

Vitu a spus ca, pe parcursul saptamanii trecute, "s-a lucrat insistent pe marginea acestui caz". "Nu exista informatii suplimentare referitoare la autorul acestui atac. Urmeaza sa raspundem la aceasta intrebare. Politia continua cercetarile si, in cazul in care vor aparea unele informatii relevante, dosarul ar putea fi recalificat", a spus Vitu.

Anterior, politia a anuntat ca ar fi reusit sa-l identifice pe unul din agresorii ziaristei Alina Anghel. Potrivit politiei, suspectatul s-ar fi aflat la evidenta politiei pentru infractiuni similare comise in zona in care locuieste Alina Anghel. Politistii au anuntat ca suspectatul ar fi fost identificat in baza portretului-robot intocmit in urma declaratiilor victimei si ale martorilor oculari si ar fi fost recunoscut de Anghel pe o fotografie din arhiva politiei.

La randul sau, Constantin Tanase, directorul ziarului "Timpul", a precizat ca Alina Anghel nu a identificat pe nimeni, ci pur si simplu a afirmat ca unele persoane din albumul prezentat de politisti seamana cu cei doi atacatori.

Alina Anghel, care a semnat mai multe articole de investigatii vizand modul in care au fost cheltuiti bani publici, a fost agresata, pe 23 iunie, in timp ce pleca la serviciu. In prezent, ea urmeaza un tratament complex in sectia de neurochirurgie a spitalului de urgenta.


 Declaraţia Ministrului Afacerilor Interne privind cazul de agresare a ziaristei Alina Anghel
INTERLIC, 12 iulie 2004

La 23 iunie, curent, la ora 9.00 dimineaţa în apropierea, unui bloc de locuit din strada Schinoasei, de către doi necunoscuţi a fost atacată jurnalista ziarului “Timpul” Alina Anghel. Potrivit declaraţiilor Alinei Anghel, cei doi bărbaţi au agresat-o, aplicându-i câteva lovituri în regiunea capului şi corpului cu o rangă de metal, după care, în mod deschis, i-au sustras poşeta cu lucruri personale, dispărând într-o direcţie necunoscută.
Imediat după producerea incidentului, ziarista a informat redacţia ziarului “Timpul”, apoi organele de poliţie, care au reacţionat prompt la acest act de agresiune împotriva unui jurnalist. În aceiaşi zi a fost pornită urmărirea penală, în baza articolului 187 Cod Penal al Republicii Moldova, –“jaf”.

În pofida reacţiei prompte a poliţiei faţă de incidentul produs, Alina Anghel, aflându-se în Spitalul de Urgenţă, a făcut declaraţii de presă, aducând acuzaţii dure în adresa Ministerului Afacerilor Interne, învinuindu-l de organizarea acestui act criminal (reportaj cu declaraţia Alinei Anghel a fost pus pe postul de televiziune PRO TV Chişinău la 23 iunie în cadrul ediţiei de limbă română “Ştirile PRO TV” de la ora 19.30).
Începând cu ziua în care a fost atacată ziarista, instituţiile mass-media şi partidele de opoziţie au blamat cazul Alinei Anghel, învinuind conducerea ţării şi a Ministerului Afacerilor Interne de complicitate la agresarea ziaristei, denumind acest act drept “încercare de a intimida presa de opoziţie din Republica Moldova”. Mai mult decât atât, însuşi redactorul ziarului “Timpul”, Constantin Tănase, în numărul din 25 iunie curent, l-a numit ca responsabil de crimă pe însuşi Preşedintele Republicii Moldova, dl Vladimir Voronin. Aceste insinuări, care au răsunat atât la posturile de televiziune cât şi în presa scrisă, nu numai că au adus prejudicii morale persoanelor care au fost direct vizate de aceste acuzaţii, dar au constituit şi o pată ruşinoasă pe imaginea statului. În pofida acestei campanii de denigrare a conducerii ţării, în special a oamenilor în epoleţi, Ministerul Afacerilor Interne şi-a continuat activitatea cotidiană de asigurare a ordinii publice şi securităţii cetăţenilor, lucrând minuţios asupra cazului “Anghel”. Au fost efectuate un şir de investigaţii, au fost trecuţi în revistă toţi infractorii care au comis cândva infracţiuni de acest gen, au fost amplificate măsurile de profilaxie pe teritoriul municipiul Chişinău. Astfel, la doar 2 săptămâni de la jefuirea Alinei Anghel, poliţia a elucidat o crimă similară, comisă sub acelaşi scenariu de către 3 indivizi. La 08 iulie 2004, aproximativ la orele 04.30 dimineaţa, pe strada Gheorghe Asachi, mun. Chişinău, trei persoane necunoscute l-au atacat pe chişinăuianul Rotarciuc Alexandru în vârstă de 54 de ani, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii, după care l-au deposedat de geanta cu lucruri personale. Aceştia s-au dovedit a fi Frunză Sergiu, în vârstă de 20 de ani, Scaleţchi Vitalie, de 23 de ani şi Ivanov Ruslan în vârstă de 20 de ani – toţi fiind originari ai raionului Teleneşti. În urma percheziţiei la domiciliul acestora, poliţia a depistat câteva pacheţele cu droguri şi o sacoşă în care se aflau o agendă de notiţe, o husă din piele, două permise cu inscripţia “Presa” şi un buletin de identitate – toate cu iniţialele “Alina Anghel”. Vineri, 9 iulie, în cadrul măsurilor de recunoaştere a posibililor infractori, Alina Anghel a indicat la unul din reţinuţi, recunoscând că el este cel care a atacat-o la 23 iunie curent în scara blocului în care locuia împreună cu familia sa. Alina Anghel a confirmat în scris recunoaşterea bănuitului (după unele semnalmente specifice – statura şi privirea bănuitului).

În prezent grupul de anchetă al CPS Centru continuă investigaţiile, urmând să-l identifice pe celălalt coparticipant la crimă şi să acumuleze probele necesare pentru finisarea acţiunilor de urmărire penală pe caz şi transmiterea materialelor în instanţa de judecată.

Reieşind din cele expuse, conducerea Ministerului Afacerilor Interne consideră că de către reprezentanţii partidelor de opoziţie şi a instituţiilor mass-media care le reprezintă a fost declanşată o campanie de defăimare şi denigrare a angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne, precum şi a conducerii Republicii Moldova, fapt care nu poate fi calificat altfel decât ca un scenariu de culise în ajunul campaniei electorale.
De menţionat că, deşi instituţia noastră dispune de dreptul de a-şi revendica, în mod legitim, scuzele de rigoare, Ministerul Afacerilor Interne nu va întreprinde presiuni asupra instituţiilor sau persoanelor care au acuzat MAI de părtinitate la crimă. Considerăm că prezentarea scuzelor este o chestiune de etică morală, precum şi un criteriu de sinceritate, ce urmează a fi demonstrat de forţele care se consideră democratice.
Ţinând, totuşi, la imaginea instituţiei MAI, insistăm ca responsabilii de aceste acuzaţii, să prezinte scuzele în mod public în toate mijloacele mass-media care au fost antrenate în această campanie calomniatoare. De asemenea, considerăm că însăşi campania întreprinsă de forţele de opoziţie îngrijorează nu numai prin partizanatul lor politic, dar şi prin generarea unor multiple impedimente urmăririi penale în acţiunile de identificare a adevăraţilor făptaşi.

Ministru, general-maior de poliţie

Gheorghe PAPUC

 

Curtea de Apel a obligat ziarul "Timpul" sa plateasca despagubiri companiei "Daac-Hermes"

BASA-PRESS, 23 iulie 2004

Curtea de Apel Chisinau a lasat in vigoare decizia Judecatoriei sectorului Buiucani, care obligat redactia ziarului "Timpul" sa plateasca companiei "DAAC-Hermes" o despagubire de 1 milion 350 mii lei (cca 112 mii USD).

Curtea de Apel a decis ca ziarul "Timpul", prin publicarea, la 16 ianuarie a.c., a unui articol despre tranzactia de livrare a unui lot de autoturisme Skoda, distribuite presedintilor de raioane si sefilor de oficii teritoriale ale Cancelariei de Stat, a cauzat prejudicii pecuniare si morale Companiei "DAAC-Hermes".

Redactia ziarului "Timpul" si-a anuntat intentia de a contesta in instanta superioara hotararea Curtii de Apel, invocand ca aceasta ar fi, "contradictorie si tendentioasa, la fel ca si modul in care a decurs intregul proces". "Am fost siguri ca vom pierde procesul si la Curtea de Apel. Desi mai avem dreptul sa atacam decizia si la Curtea Suprema de Justitie, suntem convinsi ca nici in aceasta, ultima instanta, nu vom avea castig de cauza pentru ca procesul "DAAC-Hermes impotriva "Timpului" e unul comandat de actuala putere impotriva presei. Dupa aceasta vom prezenta dosarul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Acolo nu ai cum pierde un asemenea proces", se arata intr-o declaratie a saptamanalului.

Intre timp redactia "Timpul" a decis sa modifice denumirea saptamanalului din "Timpul info-magazin" in "Timpul de dimineata". "Am fost siliti sa adoptam aceasta masura de precautie stiind cat de operative sunt instantele noastre de judecata cand e vorba sa inchida gura unui ziar", se arata in editorial de vineri semnat de redactorul-sef al saptamanalului, Constantin Tanase. "Timpul de dimineata" urmeaza sa apara de doua ori pe saptamana, miercuri si vineri.

Avocatii saptamanalului considera ca reprezentantul in instanta a companiei "DAAC-Hermes" nu a putut demonstra ca faptele descrise in articol nu corespund adevarului, singura greseala constituind-o numarul inexact de automobile livrate pentru Guvern, fiind vorba nu despre 42, ci despre 40 de unitati.

La randul sau, juristii de la "DAAC-Hermes" se arata nemultumiti pe motiv ca despagubirea de 1 milion 350 mii lei nu ar acoperi prejudiciile suportate de companie.

Compania "DAAC-Hermes" a pretins de la ziarul "Timpul" despagubiri in valoare de aproape 2 milioane USD. Anterior, organizatii de media si reprezentanti ai opozitiei politice au calificat actionarea in judecata a ziarului "Timpul" si revendicarea unei despagubiri exorbitante, de natura sa conduca la falimentarea redactiei, drept un procedeu cu aparente legale, dar antidemocratic in esenta, care certifica ingradirea dreptului la exprimate si surparea deliberata a presei neinregimentate.

 

Justiţia a comis un act de supremă injustiţie

Săptămânalul TIMPUL îşi suspendă provizoriu apariţia

TIMPIL, 23 IULIE 2004, NR.137

Am fost siguri că vom pierde procesul şi în Curtea de Apel (CA). Deşi mai avem dreptul să atacăm decizia CA în Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), suntem convinşi că nici în această (ultimă, cea mai înaltă) instanţă nu vom avea câştig de cauză, pentru că procesul "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI" e unul comandat de actuala Putere împotriva presei.

În definitiv, nu Compania "Daac-Hermes" a dat-o în judecată pe Alina Anghel pentru articolul "Luxul în ţara sărăciei", ci conducerea politică a R. Moldova a acţionat în instanţă o instituţie de presă, pentru a o distruge. Compania "Daac-Hermes" este doar instrumentul cu care se intenţionează a nimici un ziar şi o echipă de ziarişti. În contextul dat, procesul, direct sau indirect, este legat şi de "cazul A. Anghel". Modul în care poliţia a "cercetat" şi mai "cercetează" acest caz demonstrează că în R. Moldova justiţia este controlată totalmente de puterea politică şi că execută comenzile ei. Convingerea aceasta ne-a fost alimentată şi întărită de graba cu care CA a dorit să fie examinat dosarul respectiv. Astfel, în timp ce majoritatea dosarelor au fost amânate pentru a fi examinate după vacanţă, dosarul "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI" a fost lăsat cu insistenţă pentru a fi examinat "aici şi acum". Amânarea lui până la data de azi, 22 iulie, a fost posibilă doar în virtutea faptului că A. Anghel, fiind în concediu de boală, nu s-a putut prezenta la proces. Azi, când acest lucru a fost posibil, CA a răsuflat uşurată că-şi poate, în sfârşit, onora comanda primită şi a pronunţat verdictul: TIMPUL e vinovat!

Decizia CA confirmă încă o dată că în R. Moldova independenţa justiţiei e o ficţiune, ea fiind total controlată de partidul de guvernământ. Noi apreciem decizia CA drept o răfuială deschisă a Puterii cu presa independentă. Această decizie "developează" adevărata faţă a Puterii care, în vorbe, prin "iniţiativele" lui Voronin, îndeamnă societatea, în general, Opoziţia şi presa independentă, în special, la respectarea "valorilor democraţiei moderne", iar prin fapte - strangulează orice manifestare a spiritului acestei democraţii.

Noi vom respecta toate etapele, vom ataca decizia în CSJ, cu toate că ştim, de pe acum, care va fi rezultatul. După aceasta, vom prezenta dosarul la CEDO. Acolo nu ai cum pierde un asemenea dosar. Vom cere despăgubiri mari, foarte mari, nu numai de la guvern şi de la "Daac-Hermes", dar şi de la persoane concrete care au organizat răfuiala cu noi. Lupta nu s-a terminat. Lupta continuă până vor veni TIMPURI mai bune.

Redacţia TIMPUL

 

"TIMPUL va câştiga cu siguranţă la CEDO"

Alina Anghel,

TIMPUL, 30 IULIE 2004, NR.139

În şedinţa judiciară din 22 iulie curent, completul de judecată al Curţii de Apel, condus de S. Arnăut, care a examinat dosarul TIMPUL contra "Daac-Hermes", a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani. Precizăm că judecătoarea S. Gârbu de la Judecătoria Buiucani a decis încasarea, în mod solidar, a sumei de 1 mln. 380 mii lei de la redacţie şi, respectiv, de la autoarea articolului "Luxul în ţara sărăciei", pe motiv că publicarea acestuia a lezat onoarea companiilor "Daac-Hermes" şi "Daac-Prom" (aceasta din urmă nici n-a figurat în text). Iniţial, companiile respective au solicitat despăgubiri cca 2 mln. dolari doar de la redacţie. Este interesant să spunem că, în cadrul şedinţei derulate la Curtea de Apel, unul dintre judecători, precum şi reprezentanţii TIMPULUI, i-au adresat avocatului "Daac-Hermes" următoarele întrebări: "A fost sau nu organizată o licitaţie privind achiziţionarea de către Cancelaria de Stat a lotului de 40 de automobile?"; "În Legea Bugetului de stat pentru 2003 au fost prevăzuţi bani pentru maşinile Skoda?", "Ziarul a subscris la declaraţia lui V. Untilă, care a presupus că maşinile s-au vândut la preţul de 25 mii dolari?" ş. a. Oleg Macari, reprezentantul "Daac-Hermes", a răspuns aşa cum s-a întâmplat în realitate şi cum a scris ziarul: "NU". În pofida acestui fapt, completul a decis, "surprinzător", să menţină fără modificări hotărârea judecătoarei de la Buiucani.

Cum apreciaţi hotărârea Curţii de Apel

în procesul TIMPUL contra "Daac-Hermes"?

Vitalie Nagacevschi, preşedintele Organizaţiei "Juriştii pentru drepturile omului"

Dincolo de mai multe prevederi legislative care au fost ignorate de către Curtea de Apel, hotărârea instanţei este disproporţională. Asta este cel mai grav. Suma decisă să fie încasată de la ziar şi de la autoarea articolului este excesivă, disproporţională, nefiind firească într-o societate democratică. De aceea, dacă dosarul va ajunge la CEDO, acesta va fi cu siguranţă câştigat de către ziar. Este indiscutabil faptul că CEDO nu va admite achitarea unei asemenea sume astronomice de către redacţie şi jurnalistă.

Dorin Chirtoacă, coordonator de programe libertatea presei în cadrul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului

Prin procesul TIMPUL contra "Daac-Hermes", mecanismul de răfuială cu presa independentă a fost pus în aplicare şi realizat întocmai. E o pildă vie. Obligarea ziarului şi a autoarei de a achita, în mod solidar, suma de 1 mln. 380 mii lei, înseamnă falimentul ziarului şi, respectiv, deposedarea jurnalistei de bunurile pe care le are. Faptul că Judecătoria Buiucani a schimbat cererea reclamanţilor, pretinzând achitarea sumei şi de la autoare, nu înseamnă doar încălcarea Legii privind organizarea judiciară, ci şi compromiterea ideii de justiţie. Instanţa nu se pronunţă decât asupra celor solicitate, în nici un caz nefiind în drept să formuleze un alt cap de acuzare sau să ceară în numele reclamanţilor altceva. Astfel, judecătorul s-a substituit reclamantului. Curtea de Apel a menţinut hotărârea dată, care este una ilegală, astfel fiind încălcată legea de două ori.

Vlad Gribincea, reprezentantul Organizaţiei "Juriştii pentru drepturile omului"

În cazul în care instanţa ar fi constatat că în articol, într-adevăr, există anumite pasaje care nu corespund adevărului, singura sancţiune aplicată TIMPULUI trebuia să fie achitarea taxei de stat de către redacţie şi publicarea unei dezminţiri. Însă din lectura hotărârii Judecătoriei Buiucani, rămasă în vigoare, am constatat că instanţa a considerat că nu corespund adevărului zvonurile despre o eventuală mită, pasaj ce nu e susceptibil pentru a demonstra veridicitatea lui. E vorba de zvonuri de prin culoare, pe care, de altfel, le-am auzit şi eu. Practica CEDO permite publicarea acestora. Ziarul a abordat o temă de interes public, în particular - modul cum sunt gestionaţi banii publici, făcând unele presupunuri care vorbesc despre reaua-credinţă a reclamanţilor.

În mod normal, hotărârea Judecătoriei Buiucani trebuia casată, deoarece e aberantă prin esenţă: TIMPUL a fost acţionat în justiţie de către "Daac-Hermes" şi "Daac-Prom". Instanţa a considerat că trebuia dezminţit doar pasajul invocat de către "Daac-Prom", acesta fiind "apreciat" la suma de 380 mii lei. Cu toate acestea, Gârbu şi Arnăut au dispus şi încasarea compensaţiei revendicate de "Daac-Hermes", fiind stabilită suma de 1 mln. lei. De ce a fost stabilită această sumă, de vreme ce pretenţiile "Daac-Hermes" s-au dovedit a fi nemotivate? Alte "detalii" ce dau de bănuit: de ce dosarul s-a dat spre examinare S. Arnăut, care e penalist? De ce dosarul n-a fost amânat până în toamnă, precum au fost amânate majoritatea proceselor. Nu era un caz urgent! Aceste fapte mă fac să cred că ambele instanţe au fost părtinitoare.

Eugen Râbca, jurist Centrul "Acces-info"

Hotarârea adoptată de către Curtea de Apel este rezultatul lipsei de independenţă a puterii judecătoreşti în R. Moldova. Sunt aproape sigur că acest caz va avea o soluţie contrară la CEDO. Ziarul era cel care trebuia să aibă câştig de cauză, inclusiv din motivul că "Daac-Hermes" a refuzat să prezinte în cadrul procesului contractul încheiat cu Cancelaria de Stat. Toată lumea ştie că critica la adresa autorităţilor este mult mai largă, iar articolul nu s-a referit la activitatea companiei, ci la abuzurile pe care le comite guvernul. Achitarea de către ziar a unei sume colosale este un indiciu evident prin care se urmăreşte lichidarea lui.

 

ÎNCĂ UN CAZ PIERDUT LA CEDO

Cu avioanele ne-am lămurit. Urmează Skodele

TIMPUL, 24 DECEMBRIE 2004, NR.174

În data de 21 decembrie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o Hotărâre în cazul Busuioc versus R. Moldova. Valeriu Busuioc, ziarist la publicaţia de limbă rusă EXPRESS, a publicat un articol semnat "Micile afaceri ale unui mare aeroport". Articolul viza scandalul privind vânzarea avioanelor moldoveneşti la preţ de dumping şi rolul pe care l-a jucat Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile la această tranzacţie ceţoasă. În calitate de surse pentru acest articol, V. Busuioc a folosit rezultatele investigaţiilor proprii şi materialele Comisiei parlamentare pentru vânzarea avioanelor.

Ca urmare a acestui material, şase angajaţi ai Aeroportului Internaţional Chişinău au acţionat în justiţie ziaristul pentru defăimare. În data de 3 decembrie 1998, Judecătoria sect. Centru (judecător Angela Burduja) l-a penalizat pe ziaristul V. Busuioc, aplicându-i o amendă de 2250 lei pentru defăimare. Trebuie menţionat faptul că în acest caz apelul a fost judecat de faimoşii judecători Zubatâi şi Gavriliţă, renumiţi pentru numeroasele hotărâri de condamnare a presei. În ciuda slabei mediatizări a problemei, Hotărârea CEDO în cazul Busuioc conţine un şir de constatări fundamentale, pe care trebuie să le însuşească magistraţii moldoveni, cum ar fi:

- Dreptul la libertatea de exprimare există nu doar în privinţa unor idei sau informaţii plăcute sau considerate inofensive şi indiferente, ci şi pentru cele care rănesc, şochează sau neliniştesc;

- CEDO este foarte atentă atunci când sunt întreprinse măsuri sau sancţiuni de către autorităţile naţionale, ce pot descuraja participarea presei în dezbateri privind aspecte de interes public legitim;

- Curtea a considerat că ziaristul Busuioc a efectuat o cercetare rezonabilă pentru a stabili dacă vânzarea avioanelor este ilegala şi rolul funcţionarului de stat în tranzacţia respectivă. Curtea a stabilit că concluziile reclamantului trebuie examinate ca o judecată de valoare care dispunea de o bază factologică.

- Curtea a reamintit guvernului de la Chişinău faptul că presa joacă un rol esenţial de "câine de paza" într-o societate democratică. În circumstanţele în care există temei obiectiv de a bănui implicarea funcţionarilor publici într-o vânzare ilegală a proprietăţii publice, presa trebuie să fie liberă, de a face cunoscute informaţii şi idei, iar publicul are dreptul de a primi asemenea informaţii.

- O chestiune remarcată în mod special de Curte se referă la natura şi severitatea sancţiunilor impuse, factori care trebuie luaţi în consideraţie la evaluarea proporţionalităţii imixtiunii în dreptul la libertatea expresiei.

Dacă penalizarea unui ziarist cu 2250 lei a ridicat pentru Curte problema proporţionalităţii şi severităţii sancţiunii, interesant, cum va trata CEDO suma de 1 milion de lei pe care ziarul TIMPUL INFO-MAGAZIN trebuie s-o plătească Companiei "Daac-Hermes"?             (Cronicar)

 

Ziarista Alina Anghel a câştigat Premiul “Press Freedom 2004”

Natalia Cojocaru,

TIMPUL,  4 FEBRUARIE 2005, NR.186

Colega noastră, Alina Anghel, a câştigat prestigiosul Premiu „Libertatea Presei 2004”, acordat de filiala austriacă a Organizaţiei internaţionale „Reporterii fără frontiere”, la capitolul presa scrisă. Gala de decernare a premiilor a avut loc la Viena, pe 31 ianuarie. Acelaşi premiu a mai fost acordat ziaristei Anca Păduraru, din România, în domeniul presei electronice pe web, şi lui Andryi Şevcenko, din Ucraina, în domeniul presei TV.

În cadrul ediţiei din acest an a concursului, intitulată „Press Freedom Award 2004. Signal for Europe”, au participat jurnalişti din ţările Europei de Est şi de Sud-Est: Bulgaria, Belarus, Ucraina, România şi R. Moldova. Fiecare participant a trebuit să depună materialele sale până la 15 septembrie trecut. Juriul internaţional a fost constituit din responsabilul pentru mass media din cadrul OSCE din Viena, un expert în problemele Europei Centrale şi de Est, Ambasadorul Austriei în SUA, secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe din Austria şi alţii.

Astfel, ziarista Anca Păduraru, care colaborează cu organizaţia „Transparency International” din România, a fost desemnată drept învingătoare în domeniul său pentru o serie de reportaje despre starea spitalelor de psihiatrie din România. Andryi Şevcenko, redactorul-şef al postului TV de ştiri „5 kanal”, a fost numit câştigător pentru documentarul „The face of protest” („Faţa protestelor”) ce are ca subiect protestele anti-Kucima din 2001, declanşate de asasinarea jurnalistului ucrainean Gh. Gongadze.

Alina Anghel a obţinut premiul pentru articolele sale de investigaţie despre corupţia din rândul conducerii de vârf de la Chişinău, publicate de TIMPUL pe parcursul anului 2004, dar, în special, pentru materialul „Luxul în ţara sărăciei”. Amintim că subiectul acestui articol a reprezentat procurarea, în condiţii de maximă intransparenţă şi cu violarea mai multor prevederi legale, a 40 de automobile Skoda de către Cancelaria de Stat. Maşinile au constituit „cadoul” preşedintelui Voronin, făcut pe banii bugetari, şefilor de raioane. Tocmai din cauza acestui articol, TIMPUL a fost hărţuit judiciar de către „Daac-Hermes”, cu pretenţia de a-i plăti 2 milioane de dolari. Rugată să dea detalii despre acest caz, răspunsurile Alinei şi relatările despre condiţia presei din R. Moldova au provocat un şoc celor prezenţi la gala de decernare. În ţările cu democraţii adevărate, nici nu poate fi imaginată situaţia în care presa este oprimată pentru faptul că-şi face datoria de „sanitar al societăţii”. Dimpotrivă, acolo acest lucru este încurajat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Top of Form